Azi, pe la 1, am trecut pe lângă o flegmă-oglindă.
Reflecta agale, asemenea unui gălbenuş răspopit, deasupra unui demisol din asfalt.
Îmi imaginez că se uita la timişoreni, la trafic, la rudele mai îndepărtate şi nobile, cum ar fi norii.
Nu vorbea, fiindcă era supărată pe lume,
nu râdea probabil din cauza unei penitenciare danturi.
Ofta mereu însă
asemenea unei mame de licean ce trece Mississippi cu Bacul.
Am intrat aşadar în oftate cu ea şi, din aproape-n departe,
am aflat că, din cauza crizei,
gravitaţia e în scădere şi că nu mai are nicio atracţie.
PS De la "imediat" - imediateţe, de la "curând" - curândeţe!


vineri, ianuarie 30, 2009
marcel tolcea
