Noi, idioţii, şi Adevărul cu cap dublu, de struţ

Să înţelegem puţin de ce nu mai înţelegem nimic:
1. Ce spune Ponta la Bruxelles nu e totuna cu ce spune Ponta acasă.
2. Ce spune Ponta la ora 16 nu e totuna cu ce spune Dragnea sau Şova la orice oră.
3. Ce spune Ponta nu e totuna cu ce spun politicienii Europeni.
4. Ce spune Angela Merkel  e complet diferit de ce spune Ministerul AFacerilor Externe
5. Ce spune Ponta că spun europenii nu e deloc ce spun europenii.
6. Ce suntem somaţi să înţelegem nu se potriveşte deloc cu ceea ce înţelegem.
7. Cred că nimic nu e mai frustrant decât acuta senzaţie că Puterea actuală crede că suntem toţi nişte idioţi.

Republica Monitorizantă Română

De când aștept un referendum!
Adică o consultare a întregului electorat care e valid numai dacă se prezință jumătate plus unu din toți cetățenii cu drept de vot. Așa cum, ca proastele, scriu toate dicționarele.
Aștept un referendum, in fine, fiindcă, ăla din 2009, care a hotărât că sistemul parlamentar românesc va fi unicameral, seamănă cu tăblițele din parcuri ce ne îndeamnă să nu călcăm iarba.
Spre deosebire de luminile constituționale Ponta și Antonescu, eu sper ca poporul să spună limpede un lucru de care toți se feresc să îl spună:
Cel mai puternic om din România nu e nici președintele, nici prim-ministrul! Este chiar directorul Monitorului Oficial al României!
Așadar, să votăm, la Referendum, că acesta va fi șeful statului, al Guvernului și al Parlamentului deopotrivă!
Și, dacă ținem nițel la noul lider, să votăm că și Constituția e consultativă!
Vă rog eu!

Eminem-scu și-a anulat concertul și e dus cu Bacul

1. Un bacalaureat nu se măsoară, în opinia mea, în kilograme de creier admis. Criteriul fundamental se referă la diagnosticul pe care îl dă celor 12 ani de școală. După cum arată cifrele, elevii au avut probleme nu doar cu materiile de liceu, ci, mai ales, cu cu cele din clasele 1-8.
2. Un bacalaureat are rolul și de a valoriza studiile universitare. România, până acum trei ani, a fost populată cu români bacalaureați analfabeți care au discreditat ideea de Universitate, masterat, doctorat.
3. În toate democrațiile, bacalaureatul este prăpastia ce separă grosul societății de elitele ei: cei ce muncesc fizic, de intelectuali (gulerele albe).
4. Societatea românească nu oferă elevilor niciun motiv serios pentru a învăța. Meritocrația este o vorbă goală, iar banii cumpără totul în școli, în viață.
5. Cel mai îngrozitor lucru care îl poate înțelege un străin despre noi se referă la prezența camerelor de supravegheat în toate sălile. Asta arată că hoția e un fapt endemic și că, pe cale de consecință, un plagiat nu e decât expresia unei „normalități”.

Apel la solidarizarea lumii academice

http://www.petitieonline.ro/petitie/31389052/semneaza?

De ce mă „bucur” că Năstase a fost, in fine, dus

În niciun caz din motive personale!
Făptura Năstase Adrian face parte dintr-o categorie la care nu am acces. Nu mă refer la opulența lui, ci, pur și simplu, nu înțeleg cum un om de inteligența lui aparte (subliniez cuvântul) a putut fi atât de lacom.
Gelu Voican Voiculescu, atunci când mă miram de satrapia năstăsioasă, mi l-a descris, cu mulți ani în urmă, sub zodia unei triple inadecvări.
M-a bucurat fiindcă, iată, sunt nevoit să constat că Băsescu a ajutat statul de drept al lui Ponta să își reintre în drepturi! Și asta ar trebui să conteze într-o relație mult mai subtilă decât vor să arate televiziunile.
Mă bucur și fiindcă știu, din cărțile de teoria media, că asemenea evenimente ritualice acoperă lucruri mai importante. Și că, implicit, manipulează.
Cu alte cuvinte, cred că  a acoperit cel puțin două evenimente excepționale: arestarea lui Vântu și demisia Varanului din Senat.  
Așadar, mă bucur că Năstase a ajuns la hotel fiindcă, iată, in fine, pot să mă bucur pe bune de arestarea lui Vântu.
Să ne înțelegem, așadar: arestarea lui Năstase nu m-a bucurat, ci doar m-a reclădit.

Alte întrebări nesimțite despre mucenicul Năstase, nepotitorul mătușilor

1. Azi, numitul Năstase Adrian face 62 de ani. Nu împlinește, ci face! O fi de bun augur urarea „la mulți ani” sau credeți că e la mișto?
2. Se spune că Năstase Adrian ar fi lăsat o scrisoare de adio. Dacă omul nu a murit, nu am putea cumva să numit documenul „scrisoare de la revedere”.
3. Credincioșii din presă și nu numai au numit scrisoarea lui de „la revedere” „testament”. Fiindcă eu sunt bun creștin, aștept „noul testament”.
4. Destui pesediști au spus că încercarea de suicid a lui N.A. a fost un „act de demnitate”. Oare cum o gândi despre asta preotul paroh al bisericii din Cornu recent târnosite și de N.A.? Cităm:
„Păcatul sinuciderii este unul dintre cele trei păcate cunoscute în Evanghelii şi în Tradiţia Bisericii sub denumirea de „păcate împotriva Duhului Sfânt”, adică necredinţa, ura şi deznădejdea. Toate acestea sunt expresia refuzului deliberat al comuniunii cu Dumnezeu, sinuciderea fiind înţeleasă de Părinţii Bisericii ca necredinţă şi deznădejde asumate.”
5. Oare există o relație inversă între avere și demnitate? Mă întreb, de pildă, cum de un om cu averea lui Năstase e capabil să facă un teatru atât de ieftin. Un amic medic mi-a semnalat că, în cazul unui incident de felul celui care se presupune că l-a avut Năstase, pacientul este, obligatoriu! dezbrăcat. Așa e procedura, nu e dezbrăcat din alte motive. Poate că, fiind și femei de față, N.A. s-a rușinat. Ceea ce este extraordinar pentru un politician.

În atenția bocitorilor lui Năstase

A doua zi după catastrofa Titanicului, în ziarul „New Yorker” apărea un avertisment adresat cititorilor care trimiteau până și poeme pentru a-și manifesta solidaritatea cu teribila suferință umană:
„Ca să scrieți un poem despre Titanic demn de a apărea în ziarul nostru, trebuie să aveți ceva mai mult decât hârtie, creion și puternica senzație că dezastrul a fost unul de proporții”.
Dacă, atunci, „altceva” însemna „talent”, în cazul Năstase este vorba de cinste și onestitate personale, iar, pentru cei naivi-sentimentali, doar de memorie.

Câteva rânduri despre Năstase Adrian

1. Cea mai mare transformare a lui Adrian Năstase este că, de acum înainte, el va fi doar Năstase Adrian.
2. Și pesediștii, și pedeliștii, în fine, au ceva în comun: cred că Năstase a fost condamnat din cauza lui Băsescu. Diferența e că din PSD se bucură doar o parte.
3. PSD-ul actual nu e năstasios așa că multora le vine ca o mănușă sentința.
4. Faptul că Năstase a primit cel mai puțin din lotul celor judecați arată că a prevalat Calitatea, și nu cantitatea. Mă cutremur cât ar fi primit dacă ar fi fost urmărit în „Trofeul Cantității”.
5. Unii critici literari opinează că Operele complete plagiate de Năstase Adrian s-ar găsi doar în rafturile unor bănci chinezești.
6. Dacă Năstase Adrian ar fi fost echipă de fotbal (formată, desigur, doar din fundași), Justiția ar fi rămas în continuare în ofsaid!
7. Gardianul care va avea grijă de Năstase Adrian se va numi curator. Așa e regula pentru colecționari.
8. Dincolo de belele, Năstase Adrian are ceva unic: e singura persoană din România pe care Justiția nu o poate condamna pe nedrept.  

Prințul Charles, Montgolfierul DD și Partidul lui 6 din 49

Buimăcit de rezultatul alegerilor de ieri, nici nu mai știu cum să citesc umorul englezesc din propoziția Prințului Charles: „România este o țară remarcabilă.” Procentual, cred că doar 90 la sută din electoratul acestei țări este remarcabil.
Restul, adică votanții partidului DDPP, e compus din români-îngeri ce au nebunia candidă de a aștepta întruparea a cel puțin 6 numere norocoase la 6 din 49.
Sau poate că, peste oraș, de a cum înainte, vor sta nopți întregi Montgolfiere din care Domnul Dan va arunca bancnote de 10 000 de euro fiecare.

Devoțiune, devotat, votiv, devot, de votat, devotațiune

Astăzi, România sărbătorește Biserica Urnei cu hramul Sfinților Candidați.
Sfinții Candidați Gură de Aur, Mână Lungă, Inimă de Ciment.

Așadar:

DEVOȚIÚNE s. v. credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, smerenie.

VOTÍV, -Ă, votivi, -e, adj. (Despre inscripții) Care exprimă o făgăduință solemnă (față de divinitate); hărăzit, închinat divinității. ♢ Tablou votiv = fragment dintr-o pictură murală (bisericească) înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura bisericii în mâini. – Din fr. votif, lat. votivus.  

DEVÓT adj. v. credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit.

De votat?

Update, ora 14 și 11 minute:
Minune!!!!! O votantă moartă de mult a înviat pe listele de alegători! Ce v-am spus eu?!!!!! Devotațiunea face minuni!

De ce eu votez cu Ostaficiuc

Nu am scris nimic despre Ostaficiuc în campania aceasta fiindcă mi se pare de la sine înțeles că îl susțin. Miercuri, când l-am însoțit la întâlnirea candidaților de la Camera de Comerț, un cunoscut m-a întrebat de ce mă bag în politică. Era, de fapt, un reproș la prezența mea alături de Constantin Ostaficiuc. Sau poate un îndemn la precauție ori o avertizare, poate. Omul avea dreptate. Acum, în postura mea, e bine să fii precaut și să taci. Dar sfatul lui m-a făcut să realizez că, dacă nu scriu că îl susțin, o să îmi pară rău că nu mi-am asumat deschis această opțiune.
Drept pentru care m-am hotărât să scriu aici de ce îl susțin pe Ostaficiuc:
1. Fiindcă nu s-a purtat niciodată cu mine ca un șef, ci ca un prieten.
2. Fiindcă nici nu mi-a cerut să intru în PDL, nici nu a făcut vreodată vreun apropo în acest sens.
3. Fiindcă e un om care a făcut tot ce a putut pentru Muzeul de Artă. (Ca să nu spun că mă suna, din concedii, să-mi spună ce fac unele muzee pe care le vizita!)
4. Fiindcă e un om fin, cultivat, căruia, coincidență, îi place exact muzica pe care și eu o ascult.
5. Fiindcă, atunci când a fost vorba de cultură, nu a avut niciun parti pris politic. Prezența lui Tudor Crețu în fruntea Bibliotecii Județene e o dovadă!
 Oricum va fi votul de duminică, mersi, Costi!
  

Misterul bacalaureatului olimpic

Sute de falși olimpici au concurat zilele trecute la un bacalureat destinat sportivilor de performanță. Fiica marii campioane Doina Melinte s-a aflat printre ei. Presa a aflat și făcut larmă.Jurnaliștii au speculat cu privire la seriozitatea examenului organizat pentru olimpici.
Misterul acestor fraude e, pentru unii dintre participanți, mult mai banal decât credeți: vor să se înscrie la facultăți din străinătate unde admiterea se dă mai repede decât la noi. Cum ar fi în Austria, de pildă. Un calendar ce ar fi trebuit să fie avut în vedere la minister! Și de acum înainte! 

Rusalii şi politică

Rusaliile sunt, poate, singura sărbătoare creştină ce are legătură cu politica. O legătură indirectă, desigur. Naşterea Bisericii creştine în Duminica Rusaliilor sau a Cincizecimii are în centrul ei coborârea Sfântului Duh asupra mulţimilor adunate cărora le-a vorbit "în limbi", adică fiecăruia pe limba lui.
În prim sens, darul limbilor, glosolalia, se referă la faptul că noua religie, creştinismul, nu era doar a iudeilor, ci a tuturor celor care Îl mărturisesc pe Cristos. Creştinismul îşi clama astfel vocaţia universală, cuvântul grecesc catolikos însemnând "universal". (Aici e o lungă discuţie despre cum ortodoxia e naţională!) În sens particular, darul limbilor se referă şi la capacitatea de a vorbi pe înţelesul fiecăruia, creştinismul manifestându-se îndeobşte ca o religie la vedere, exoterică, a celor mulţi.
Aşadar, mesajul creştin se adresează şi celor simpli, lipsiţi de educaţie, şi celor instruiţi, şi celor săraci cu duhul, şi celor cultivaţi. Fiindcă ea vorbeşte mai ales în pilde, în parabole.
Cred că oamenii politici ar trebui să se gândească mai mult la această miză atunci când ne spun ceea ce ei spun.

Rolul cratimei în politica actuală

Vremea proceselor cu personaje politice a adus în atentie rolul cratimei. Astfel, la ceas de aşteptare a verdictului năstasiot, citim în Vox publica un articol semnat de Cristian Teodorescu cu titlul Primul ministru care a schimbat celularul cu celula. Să folosim, aşadar, cratima şi sa vedem dacă nu cumva ne gândim la Năstase: Primul-ministru care a schimbat celularul cu celula.

Avem un nou candidat la Primăria Timișoarei și noi nu știm?

Astăzi s-a consumat prima criză de idei a campaniei lui Nicolae Robu. La întâlnirea candidaților pentru Primar, organizată la Casa Adam Muller-Guttenbrunn, rolul dlui Robu a fost interpretat de dl Dan Diaconu. Ca să fiu mai clar, domnul cu pricina s-a așezat la masa dezbaterilor și a spus că îl reprezintă pe Nicolae Robu! Dl Gârboni a protestat și a remarcat că, dacă e așa, în locul său ar fi putut veni Florin Piersic. Ciudat este că doar trei dintre cei șase participanți au protestat față de o asemenea „invenție” nemaiauzită: Gârboni, Nodiți și Butuza. Poate că Domnul Orza era și el în poziția dlui Diaconu, adică aceea de a fi vorbit în locul cuiva. 
În locul celor trei protestatari, la viitoarele întâlniri aș veni cu un înlocuitor (candidat surogat!) sau, dacă nu aș ști ce să răspund, aș cere „să sun un prieten”.
Cam o asemenea eșuare în ridicol și derizoriu s-a petrecut azi! 

Maitreyi pentru Timișoara: Orza, Nodiți și cu Bertea

Calculul aritmetic al voturilor îl dă câștigător pe Adrian Orza. Nu e niciun secret că Ciuhandu a câștigat ultimele sale mandate grație unui bine organizat mecanism de influențare a pensionarilor. Domnia sa a știut foarte bine că doar cine votează contează. Așadar, e de așteptat ca voturile sale să treacă la Adrian Orza.
Această operație estetică de mărire a sânilor electorali e, de altfel, singurul punct tare al Domnului Orza. Foarte tare, ca să fim corecți! În rest, Orza duce în spate cojocarismul, acvariul din centru, mercedes-izarea excesiv de bronzată a centrului civic, imaginea dezastruoasă a Primăriei în mediul de afaceri.
Gheorghe Nodiți este un candidat inventat. Dincolo de valoarea sa profesională sau managerială, Domnia sa este, practic, un necunoscut. Îmi pare rău, dar PDL-ul nu a vut niciun candidat serios la primărie. Se poate presupune că nici nu  avut vreun interes câtă vreme fostul lider PD Dorel Borza nu a avut niciun interes să îl deranjeze pe Ciuhandu câtă vreme viceprimăria îi era asigurată. În plus, Nodiți are de dus în spate imaginea tot mai inconsistentă a PDL-ului. Ca plus, o campanie creativă, vie, foarte modernă. (Apropo, cine l-a sfătuit pe Robu în campania asta are cu ceva mai multă inteligență creativă decât un langoș!)
Ilie Bertea  nu e interesant ca persoană, ci în postura de candidat al PPDD. E de văzut dacă electoratul PPDD se va mobiliza la vot, pentru a  cum se va comporta la alegerile din noiembrie.  Marele miraj al alegerilor de acum constă în faptul că primarii PPDD vor putea, in fine, să dea bani grei la popor. (Eu sper doar ca poporul să ia banii ăștia și să nu se codească!) Să nu uităm; Domnul Dan a promis că va da 20 000 de euro dacă va câștiga. Dacă nu va câștiga, dar va intra bine în Parlament, nu va da nimic. Fiindcă, evident, nu va putea. Dar primarii vor fi la putere, așa că vor putea! Sincer, eu, în locul dlui Bertea, nu mi-aș dori să câștig!
P.S. Titlul cunoscutului roman al lui Mircea Eliade mi-a fost sugerat, pe de o parte, de coordonata accentuat fantastică a acestor alegeri, dar și de cadrul hindus. Așadar, sper doar să nu fim „hinduși” în eroare!
  

Primarul Timișoarei - între logic și cardiologic

Miza pentru fotoliul de primar al Timișoarei  este, în acest an, mult mai complicată decât în toate alegerile de până acum. „Abdicarea” lui Ciuhandu, retragerea lui Drăgănescu și, mai ales, inima lui Robu au condus la o situație cu mai multe necunoscute. 
În opinia mea, candidatul cu cele mai multe șanse de a câștiga Primăria le are/le-a avut Robu.
Să enumerăm punctele tari:  1. personaj carismatic, cu ștaif, cu prestanță universitară; 2. un partid, adică o alianță puternică în spate; 3. a demonstrat că poate face treabă bună de-a lungul a două mandate de rector.; 4. nu a fost implicat în niciun fel de scandaluri; 5. internarea lui subită a produs simpatie în rândul celor nehotărâți (opinia publică are comportament matern!);
Să vedem punctele slabe: 1. operația pe inimă va fi folosită de contracandidați ca un argument puternic; 2. o campanie excesivă, cu un singur personaj vizibil: Robu. (Ceea ce face ca, în următoarele zile, echipa lui să fie în postura unor angajați fără identitate și nu în postura colegilor de echipă.) 3. ezitarea în cazul Poli Timișoara.
Nu ascund faptul că și eu îl prefer pe Robu în ciuda faptului că este susținut de USL.
Alegerea mea, dincolo de cele de mai sus, poate că vine și din faptul că îl cunosc. Dar cred că este o persoană foarte puternică și că va fi foarte greu pentru PSD, de pildă, să îl manipuleze. Din această cauză dizolvarea alianței USL din toamnă, inevitabilă după câștigarea alegerilor și preluarea puterii, va lăsa în fruntea Timișoarei pe Cineva, nu pe unu. Știu, de la mulți din apropiații lui, că e onest. Știu foarte bine, din campania trecută, că discerne foarte bine care sunt persoanele folositoare și care sunt cele cu care se poate afișa.
La puncte slabe, știu și că nu prea deleagă responsabilități și că le face el pe toate. Că, de multe ori, e foarte greu de sfătuit.
Așadar, USL-ul are, în acest moment, un om foarte bun care însă, dincolo de declarațiile electorale, are de ales între sănătatea lui și politică.
Din informațiile mele, marți vor sosi la Timișoara Crin Antonescu și Călin Popescu Tăriceanu.
Nu știu care e scopul vizitei unei asemenea minidelegații, dar pot presupune că un partid serios trebuie să ia în considerare mai multe variante.
Dacă Drăgănescu, de pildă, nu s-ar fi retras, soluția ar fi fost ușor de luat în considerare în cazul unei retrageri a lui Robu. Așa, singura soluție de luat în considerare de USL în acest caz ar fi Ioan Gârboni.  De asemenea un personaj carismatic, destoinic și aureolat de nimbul independenței.  Nu știu însă dacă nu cumva liberalii îl vor percepe mai mult pesedist decât neutru, să zicem.
Evident, toate cele de mai sus nu sunt decât simple presupuneri, dar politica, așa cum știți, e un nesfârșit joc al combinațiilor.
În rest, lui Nicolae Robu, inimă bună!

Presa timișoreană scrie despre Robu mai puțin decât știe

Dacă postarea lui Dragoș Boța despre o intervenție pe inimă nu ar fi fost ștearsă imediat, nu aș fi fost curios. Din cauza asta am întrebat și eu.
Așa e! Din ceea ce am vorbit cu doi dintre medicii de la Pădurea Verde, se pare că, din păcate, inima lui Nicolae Robu are nevoie de o intervenție chirurgicală.
Așadar, am o dilemă: dacă jurnaliștii timișoreni nu știu, sunt ageamii. Dacă știu și nu scriu, sunt fie lași, fie cumpărați.

Cum e când una spui și alta fumezi

1. Deriva leului face victime și printre politiceni. primul-ministru, de pildă, e îngrijorat fiindcă și Domnia sa are un leasing. Realitatea însă e alta: leul a reacționat imediat și, ca dovadă, un cetățean din Brașov, a fost atacat de animalul cu pricina! 
2. Un prieten, admirator al lui Marsilio Ficino, mi-a trimis următorul text:
Circula povestea anecdotică dar realistă, conform căreia Brejnev i-ar fi prezentat mamei lui umile biroul lui istoric, cu colecţia magnifică de maşini de lux străine şi vila sa impunătoare, cu mesele superbe, şi ar fi întrebat-o ce părere are - iar ea a răspuns: "Este minunat, Leonid, dar ce se întâmplă dacă se întorc bolşevicii?"

Să ne râdem de cei ce nu știu limba română?

Astăzi, jurnaliștii de la Realitatea Tv au prezentat o mică antologie a greșelilor de exprimare din lumea politicienilor.
Fapt lăudabil în sine dacă ar fi căzut în ridicol tocmai datorită greșelilor de limbă ale celor care le semnalau.
Astfel, pe un ton ritos, o jurnalistă o acoperea de ridicol pe Doamna Dumitrescu fiindcă distinsa profesoară ar fi scris, citez „înot cu doi de n”.
Din cauza faptului că, îndeobște, mâncăm „două mere” și nu „două de mere”, e de la sine înțeles că formula corectă este „cu doi n”.
Așadar, atunci când râdem de alții și nu știm bine de ce, corect ar fi nu „să râdem”, ci „să ne râdem”.
Fiindcă râdem, fără să vrem, și de noi!