De ce eu votez cu Ostaficiuc

Nu am scris nimic despre Ostaficiuc în campania aceasta fiindcă mi se pare de la sine înțeles că îl susțin. Miercuri, când l-am însoțit la întâlnirea candidaților de la Camera de Comerț, un cunoscut m-a întrebat de ce mă bag în politică. Era, de fapt, un reproș la prezența mea alături de Constantin Ostaficiuc. Sau poate un îndemn la precauție ori o avertizare, poate. Omul avea dreptate. Acum, în postura mea, e bine să fii precaut și să taci. Dar sfatul lui m-a făcut să realizez că, dacă nu scriu că îl susțin, o să îmi pară rău că nu mi-am asumat deschis această opțiune.
Drept pentru care m-am hotărât să scriu aici de ce îl susțin pe Ostaficiuc:
1. Fiindcă nu s-a purtat niciodată cu mine ca un șef, ci ca un prieten.
2. Fiindcă nici nu mi-a cerut să intru în PDL, nici nu a făcut vreodată vreun apropo în acest sens.
3. Fiindcă e un om care a făcut tot ce a putut pentru Muzeul de Artă. (Ca să nu spun că mă suna, din concedii, să-mi spună ce fac unele muzee pe care le vizita!)
4. Fiindcă e un om fin, cultivat, căruia, coincidență, îi place exact muzica pe care și eu o ascult.
5. Fiindcă, atunci când a fost vorba de cultură, nu a avut niciun parti pris politic. Prezența lui Tudor Crețu în fruntea Bibliotecii Județene e o dovadă!
 Oricum va fi votul de duminică, mersi, Costi!