Aspirinele SMURD și jumătatea de adevăr a lui Ponta

”Dacă faci o lege pe un principiu, atunci îl aplici la toată lumea. Nu poţi să faci o lege în care să scoţi excepţii, să nu fie nici domnul Ungureanu, nici domnul Meleşcanu, nici domnul Boc, dar hai să fie Macovei", observă cu jumătate de justețe Victor Ponta. Ceea ce însă lipsește din diagnosticul său se regăsește în cocoașa lui Ion Iliescu. Anume că această lege ar fi fost cu adevărat necesară imediat după 1989, când Ion Iliescu a blocat-o cu mânie proletară și a resuscitat tot ce a fost eșalon doi din PCR și Securitate. Cât privește actualitatea unei asemenea legi, mă tem că eficiența ei se poate asemui cu rolul unei aspirine în echipajele SMURD.

De ce NU am candidat la Președinția Senatului UVT

După alegerile pentru Senatul Universității de Vest am fost sunat de câțiva colegi sau prieteni din Universitate care mi-au spus că, de acum înainte, eram dator să candidez la funcția de Președinte al Senatului. Obținusem 452 de voturi din 559 de voturi exprimate și eram, cum se spune, în pole position. Sigur că o asemenea popularitate obligă, însă nu e totul. Sau nu e neapărat și un diagnostic sau un pașaport pentru o asemenea postură. În cazul meu, acum, de pildă nu e. Și am să enumăr cele 5 motive pentru care nu mi-am depus candidatura la președenția Senatului: 1. Nu sunt potrivit. 2. Nu sunt îndeajuns de competent. 3. Nu am experiența necesară. 4. Nu asta așteaptă de la mine cei care m-au votat! 5. Din experiența mea de director știu ce greu e să împarți sărăcia și nemulțumirea! În fraze mai dezvoltate, nu sunt eu persoana cea mai potrivită, fiindcă, din perspectiva funcției mele de director al Muzeului de Artă, o nouă căftăneală, chiar așa onorifică cum e, ar fi sunat, ”ca dracu”. Dacă o persoană cu statutul meu social ar fi candidat la o asemenea funcție, la rându-mi aș fi gândit că suferă de ”complexul Eugen Simion”, eternul prezident al tuturor comitetelor și comițiilor. Deși președintele Senatului este o funcție doar de reprezentare și, conform Art. 208 (2) din Legea Educației, ”conduce şedinţele senatului universitar şi reprezintă senatul universitar în raporturile cu rectorul”, e de observat că nu e tocmai floare la ureche să reprezinți Senatul din perspectiva unor, adesea, insolubile și toxice probleme. Fiindcă sunt nou în Senat, nu cred că mă plasez cel mai bine într-o asemenea poziție. Nu am făcut parte din niciun grup de influență și nici nu am în beci cadavrul cuiva pentru a fi un exemplar de haită, așa cum prea adesea se întâmplă aici. Așa că vă rog să adăugați încă o gravă deficiență: naivitatea. Ceea ce nu face neapărat bine la ten!!! Câtiva dintre colegi m-au asmuțit spre candidatură spunându-mi că, în fine, ”vom avea și noi omul nostru”. Alt diagnostic greșit: nu sunt omul nimănui! Nici în CNADTCU, atunci când s-au respins două teze penibile de la UVT, nu am sărit în apărarea celor în ofsaid fiindcă nu eram acolo în calitatea de membru al vreunei galerii de fotbal, ci în calitatea mea de intelectual. Sper! Nici nu am dat și nici nu dau telefoane fostului ministru Funeriu pentru a pune pile cuiva. Sunt omul facultății mele doar pentru ca asupra ei să nu exercite tot soiul de presiuni și abuzuri, așa cum s-a întâmplat în ultimii 7 ani! Așadar, cred că sunt mai folositor facultății mele nu în postura de președinte, ci în cea de gură mare. La un moment dat, unii dintre universitari mi-au sugerat să candidez la președinția Senatului împotriva fostului rector, Dl. Prof. dr. Ioan Talpoș. Acest lucru este cu atât mai puțin o miză pentru mine! Domnia sa, iată, este singurul candidat care și-a depus candidatura! Profit de faptul că Prof. dr. Ioan Talpoș e, concomitent, și Rector, și senator, pentru a-i reaminti o mai veche și enervantă curiozitate de-a mea. În virtutea Legii 544, anul trecut în vară i-am adresat o cerere scrisă pentru a afla cât NE-a costat conferința Principelui Radu Duda. Fiindcă, până astăzi nu mi-a răspuns!

O propunere legislativă din Republica Nașiotă Română: Declarația de nășit!

Instituția Nășitului în România e una cu mult mai importantă decât pare. Că este vorba despre nășitul de buric sau nășitul de cununie, asta nu prea are mare importanță. De la oameni politici, la șefi de poliție, șefi sau înalți ofițeri din servicii, prefecți, judecători sau decidenți din diverse domenii, ne trezim că prea mulți sunt nași ai unor indivizi din lumea interlopă, bandiți, mafioți sau inși din lumea afacerilor subterane. Astfel că, în calitatea mea de cetățean al Republicii Nașiote România, mă văd nevoit să cer tuturor celor care se află în serviciul public, să declare și cantitatea de FB și FC/NB și FC (Nași de Botez și Nași de Cununie, respectiv Nași de B. și Nași de C.). O asemenea informație e mult mai valoroasă decât pare la prima vedere, fiindcă are o exacitate mai accentuată cu privire la cinstea sau integritatea celor în cauză. Sigur, dacă se poate, să se treacă și sumele oferite sau primite în momentul rostirii celebrei formule, de altfel inexacte în România, ”De la mine puțin, de la Dumnezeu, mai mult!”

Senzațional: Giovani Becali e adevăratul conte de Sighetu Marmației!

Da, domle! Ăsta-i Giovani Becali, Don Giovani fără frică! Așa se face cu nesimțiții ăștia de judecători care au tupeul să se ia de cei mai mari procuratori ai neamului românesc din iarba arenelor. (Oare am scris bine: procurator sau procuror?) Da, de la paharul de apă aruncat de tribunabilul Vadim în moaca executorului judecătoresc nu m-am simțit mai bine. (Oare am scris bine: tribun sau tribunabil?)Ei și ce că Don Giovani e mai nervos și explodează în serie? Păi la Sighet nu s-au petrecut explozii în serie fiindcă n-au știu ăia să oprească gazul firmei consilierului de Sorin Oprescu? (Oare am scris bine: să oprească sau să Oprescu?) În fine, o să vină Becaliii la putere și o să vedem noi ce zeghe de Alain Delon o să purtăm, vară-iarnă. Apropo, de ieri, avocatul lui Giovani a propus Academiei Române, cu amabilitate, să se scrie football și să se pronunțe chiar futbol.

Premiul "Petre Stoica" pentru 2011 - Dorin Tudoran

Premiul „Petre Stoica” pentru poezie, ediţia 2011, instituit de Fundația PAX 21 Timișoara, a fost acordat scriitorului Dorin Tudoran, în cadrul unei ceremonii organizate vineri 17 februarie a.c., la Sala Barocă a Muzeului de Artă din Timişoara. Premiul se acordă, pentru întreaga activitate poetică, scriitorilor de referință ai literaturii române, personalități care, într-un anumit moment al vieții, au fost în apropierea poetului și traducătorului Petre Stoica. Despre personalitatea complexă a laureatului, atât în domeniul literaturii, cât şi în câmpul angajării civice, au vorbit domnii Cornel Ungureanu – Preşedintele Filialei Timisoara a USR, Petru Ştefea – preşedintele Fundaţiei PAX 21,

şi Şerban Foarţă. Prezenţa la Timişoara a lui Dorin Tudoran a fost marcată şi de spectacolul “X milimetri din Y kilometri”, în regia Gianinei Cărbunariu, găzduit de Teatrul Maghiar din Timişoara, în seara aceleaşi zile. Dramatizarea are la bază documente din dosarul de securitate al lui Dorin Tudoran, apărut la Editura Polirom, sub titlul “Eu, fiul lor – dosar de securitate” în anul 2010. Dorin Tudoran este al doilea laureat al acestui premiu, instituit de Fundaţia PAX 21 din Timişoara, după dispariţia poetului Petre Stoica, plecat la Poezie în 21 martie 2009. Primul laureat al premiului a fost scriitorul Şerban Foarţă.

Petre Stoica, la 81

Azi, Petre Stoica împlinește, în Poezie, 81 de ani! Evident că ne gândim la el, nu numai fiindcă este un mare poet! Așadar, de Ziua lui, un text cu titlul minunat: Sfaturi pentru cei care vor să își schimbe modul de viață. Taie-ți unghiile ca în nopțile de germinație să nu zgârii chipul soției// dacă suferi de podagră așteaptă revizuirea manualelor de botanică// fierbe ceai de sunătoare pentru orele când sosesc în vizită fantomele// retează capul curcanului ca acest mareșal senil să nu mai întreprindă niciodată nimic// construiește-ți un sicriu cu motor să poți ajunge la înhumare în condiții optime// fii familiar cu viespile care te înțeapă și nu le fura dreptul la opțiune// sparge oglinzile moștenite întrucât în adâncul lor viermuiesc imagini meschine// pe drumul încercării înfrățește-te cu morile de vânt ele croșetează și iarna// în fața îndepărtării fii curajos există ceritutdini și în burta rechinilor// în toate împrejurările vieții consideră mărarul drept plantă universală// nu te lăsa la cheremul lămpii cu acetilenă și golește-ți singur buzunarele// descalță-te fără teamă și dansează polca pe covorul de mărăcini// adună ban cu ban și plin de încredere cumpără operele mele complete// ascultă-mi sfaturile cu înflăcărarea specifică plopilor în vânt// iar încântătoarea ta trădare să aibă loc pe vreme de ploaie autentică.

Cum scap în caz de tulburări grave. Planul lui Mircea Pora!

Draga M., Conform planului XM/4b,vei părăsi orașul la caz de tulburare, prin Porta Vittoria (noul nume al ieșirii spre Ghiroda), mascat în gugulan, într-un car cu mere. Jumătate din mere false, căci mai părăsește unul orașul tot ca și gugulan fiind nevoie de ceva mere bune și pentru el. După Recaș rămâi cu un singur cal, cel orb. La provocări culturale nu răspunzi peste nivelul revistei unde ai lucrat. Intrebat dacă la Topolovăț s-a născut un mare scriitor, aplici formula "mukles". Dacă se pune presiune, îl livrezi pe Boldureanu, fără a și spune ca l-ai citit. In rubricile tale de valorizare, după cele spuse mai sus, plus merite literare mari, mă treci de la f. inteligent la sclipitor, scris cu S mare și semn de exclamare la urmă! Sunt alături de tine, Doktor drag, Doktor prețuit. Mircea Pora

3 întrebări de cod galben-portocaliu

1. Cine sunt patronii firmelor cu care Primăria Timișoara are contracte de dezăpezire? 2. De câți ani au aceste contracte? 3. Care sunt clauzele prin care s-au prelungit acele contracte?

De ce campania de strângere a ajutoarelor pentru înzăpeziți e doar o fiță de imagine

Realitatea TV stă cam prost cu audiența, fiind cu mult devansată de sora vitregă România TV. Așa că și-a suflecat mâinile și a lansat campania ”În Realitate ești mai bun”, în colaborare cu MNAp. Frumoasă inițiativă, veți spune pe drept cuvânt! Numai că, după firescul oftat de solidaritate, aveți o secundă să vă întrebați dacă un astfel de gest e oportun chiar acum. Problema celor sinistrați nu e că nu au bani de mâncare, ci că mâncarea nu ajunge acolo. Problema lor nu e că nu au haine, ci că toate căile de comunicare cu civilizația au fost întrerupte. Așadar, dacă alimentele vor putea ajunge acolo, de ce să nu poată ajunge și mașinile ce fac aprovizionarea cu alimente? De fapt, mesajul subliminal pe care o asemenea campanie îl transmite e că actuala guvernare e depășită de situație și că, dacă nu ar fi oamenii de rând, praful (zăpada) s-ar alege de tot. Problemele cu adevărat complicate, situațiile de colectivități sinistrate și catastrofă se vor ivi odată cu topirea zăpezilor, când pagubele vor fi devastatoare, iar solidaritatea românilor va fi nu doar cerută, ci și imperativ necesară.

sCrinul Negru

Fiindcă bănuiți la cine mă refer în titlu, am să vă îndemn la o rememorare a romanului Scrinul negru, de G. Călinescu. Fragmentul poate fi și o parabolă a felului în care se pot crea noi alianțe sau, desigur, desface vechi logodne. "In aceasta epoca se petrecu intamplarea ce dadu motiv de comentarii tuturor saloanelor aristocratice. Intr-o zi, Gavrilcea se prezenta impreuna cu sase camarazi inaintea lui Antoine Hangerliu la Pipera. Venise cu toata garda sa, insa ceilalti asteptau jos in masini. Antoine, timid din fire, privi speriat pe tinerii in camasi cafenii si cu revolvere la brau, in frunte cu furunculosul lor sef, dealtfel afara din cale de elegant in limitele costumului paramilitar. - Carui fapt ii datorez, zise el pierit, onoarea vizitei dumneavoastra? Si le facu semn sa ia loc pe fotolii. Cei sase se asezara solid si cu o insolenta retinuta, Gavrilcea totdeauna ponderat pastra tot timpul modestia sa misterios poruncitoare si, in loc sa stea pe un fotoliu, se sui cu un sold pe marginea biroului de machetarie. - Camarade Hangerliu, spuse el fara urma de emotie, am venit sa va cer in casatorie pe sora dumneavoastra Meme. Antoine facu ochi mari. - Dar… incerca el sa raspunda ceva, insa vorbele-i murira in gura. - Va pun in vedere ca aceasta cerere a fost studiata atent la comandamentul nostru si are caracterul unei deciziuni politice irevocabile. - Eu nu sunt decat fratele ei, a hotari intr-o chestiune asa de insemnata… - Sunteti tutorele ei. - Care insa nu intelege sa abuzeze de calitatea sa. Sunteti sigur ca Meme v-ar accepta drept sot? - Absolut sigur! raspunse Gavrilcea, care, spre a da o ocupatie mainilor sale, scoase revolverul si-l arunca acrobatic in sus, prinzandu-l apoi in aer. - Imi veti ingadui, sper, propuse inspaimantat Antoine, sa consult pe sora-mea, sa cer avizul familiei. In cercurile noastre o casatorie urmeaza anumite reguli. -Voi reveni poimaine spre a discuta lucrul in detaliu! consimti Gavrilcea. Si iesira toti sase, facand, mai mult ironic, salutul roman."

Bă, se răcește! Bă, se caniculește!

Încălziștii globali sunt o specie de bocitoare bine remunerate ce dereglează până și visele pinguinilor. Astfel că bietele ouătoare au ajuns să își facă depozite masive de bronzol sub banchize și, ades, pot fi văzuți călcând, sub lăbuțele lor delicate, frigidere și congelatoare din bătătură. Calotând-decalotând gheața de pe calota Pămâtului, încălziștii proorocesc o Împărăție a Radiatorului Soare, cu Burger King pe post de Delfin. Din vreme în vreme, de fapt, din vreme rea în vreme rea, încălzirea globală lasă locul răcirii locale. Cam așa cum s-a petrecut, recent, și în România, unde încălzirea globală de la nivelul Puterii a produs și o răcire locală la nivelul USL. Așa că vom striga, ușor prezidențializant, când ”Bă, se răcește”, când ”Bă, se caniculește”. Canichiulește, strigăm doar pentru un singur Crin! Serios, un Crin singur?

Huțpah lovește din nou sau cum rămân neuronii înzăpeziți în gândirea uslașă

Agențiile de presă transmit cum că liderul PSD Victor Ponta va verifica dacă au existat comisii parlamentare care i-au audiat pe miniştrii candidaţi şi le-au dat avize, fără să fi existat cvorum. Preşedintele PNL, Crin Antonescu confirmă şi el că va fi sesizată Curtea Constituţională în acest caz, mai ales că această situaţie s-a întâlnit în comisia de politică externă. Am mai scris despre asta, dar mă tem că trebuie să revin. În ivrit există un termen care numește huțpah, ce descrie un tupeu de neimaginat, peste poate. Este cazul unui tânăr evreu care, după ce și-a ucis părinții, a cerut clemență tribunalului fiindcă este orfan.

Contele de Monte Cristoiu și puii Guvernului Ungureanu

Apariția în Guvernul Ungureanu a unor tineri cu Porsche sub braț și/sau născuți gata miniștri din părinți campioni la săritura peste milionul de euroi se potrivește perfect cu revenirea lui Ion Cristoiu la ”Evenimentul zilei”. Asta fiindcă, atunci când acesta a fost întrebat cum e cu celebra găină care a născut pui vii, găgeșteanul a spus că nu era o știre adevărată, ci una plauzibilă. Ceea ce se adeverește de azi înainte.

Revanșa tirurilor din PDL?

Demisia Cabinetului Boc era inevitabilă! Nu din cauza protestelor din stradă, nu din cauza ”concertului” de la Bruxelles, nici măcar din cauza grevei parlamentare care, în ciuda comentariilor Puterii, e un lucru de maximă gravitate pentru o democrație. Între Băsescu și PDL există un cod portocaliu, astfel că drumurile dintre ei sunt total înzăpezite. Un asemenea gest - spectaculos și neașteptat - e în avantajul tuturor. Lui Băsescu, fiindcă președintele numește premierul și nu se știe ce surpriză de candidat va accepta. PDL-ului, fiindcă tirurile, adică greii din partid au ridicat tonul fiindcă nu mai au nevoie de Băsescu. PDL-ului, ca să să iasă definitiv din viața politică românească. Opoziției, fiindcă, în acest moment, este marele câștigător de imagine. Primul moment al înfruntării va fi la consultări, când USL-ul se va vedea în poziția de a se prezenta în fragmente de partid. Fiindcă așa scrie în Constituție. În opinia mea, această mișcare a fost făcută pentru a destrăma USL-ul. Fiindcă, la ora de față, temperatura simpatiei față de PDL se poate măsura, acum, în aer liber. Problema PDL-ului e însă în psihologia lui de partid marinăresc. A așteptat mereu minuni de la comandant.

Eros și thanatos, în cifre

Regizorul si producatorul Zalman King, decedat azi, a fost tatăl filmului erotic, astfel că a murit la 69 de ani.

România a intrat în PinGuiness Book

Gerurile din ultima vreme (rea) din România ne-au adus într-un loc pe care toți românii îl admiră nețărmurit: Guiness Book. Că ne raportăm la Guiness Book ca proștii sau, în cel mai bun caz, asemenea indienilor din Mato Grosso, asta e altă poveste. Oricum bocna asta de frig ne-a pinguinizat binișor, astel că, din criză, ne-am trezit pe bancriză. Iar viscolul și ninsorile ne-au confirmat în unanimitate: România se află sub Trăiene!

Petru Drăgan, un exercițiu de admirație!

Greu e să fii om! Mai greu poate e să fii om bun. Rectific! E greu să fii om bun atunci când ești un mare om de știință, un mare artist sau un profesionist desăvârșit într-un anume domeniu. Paradoxal, nu? Am cunoscut și cunosc mulți indivizi supradotați intelectual însă cu deficit la glanda bunătății. Ca să nu spun cu exces de țăcăneală, a-moralitate, capriciu sau ticăloși get-beget. Printre puținii mari oameni de știință care fac figură separată se află Profesorul Petru Drăgan. Probabil urologul cu cea mai mare anvergură științifică a Banatului. De la UCLA California, până în Liberia, Petru Drăgan chiar a fost un nume de export al Româniai de dinainte de 1989. Simona, fiica lui, a tipărit un album dedicat memoriei sale, Ochii tatălui meu, un album ce dă seama de o ființă bine așezată, bine culcușită în palma surâzătoare a destinului. Am participat și eu la Universitatea de Medicină Victor Babeș la un atât de necesar exercițiu de memorie și de admirație. Dar, fiindcă am fost prea emoționat atunci când am luat cuvântul, vreau să scriu aici că Profesorul Drăgan a făcut din Jimbolia lui natală un Centru al Lumii iar din Banat - o identitate vie, luminoasă și caldă. Dacă stau bine și mă gândesc, Petru Drăgan a fost un povestitor atât de fermecător încât, neîntrerupt, ca o respirație, cuvintele sale erau cea mai îndrăgostită anamneză a locului de aici! Ieri, Profesorul Petru Drăgan ar fi împlinit 80 de ani! P.S. Dintre toate, multele titluri care i-au fost acordate, e unul pe care nu-l împarte cu nimeni pe lume: Moșu!

Vă băgați la povestitul unui vis? Facem un Dreamsite color?

Un tranzistor și două tinere vibratoare, de la Bruxelles

Prezența la Bruxelles a liderilor USL a fost fie trădare, fie schizofrenie. Să te duci acolo și să nu urli, asemenea celor pe care susții că îi reprezinți, că în România e dictatură și că tiranul Băsescu, cu sluga lui Boc trebuie lichidați sau încătușați mi se pare o jignire nemăsurată față de cei care au înfruntat degeaba gerul, jandarmii și galeriile de fotbal. Adică românii au ieșit în piețe doar pentru ”abuzuri politice”, cum s-a numit întâlnirea, și nu pentru că avem un nou Ceaușescu? Probabil că dacă oamenii din piețe - atâția câți au fost acolo - ar fi știut de ce au ieșit, ar fi stat la televizor. Schizofrenie e și să te duci la Bruxelles și să spui, asemenea lui Antonescu, că România nu e ca Siria, după ce, în România, cam așa ai strigat. Despre domnul Daniel Constantin nu spun nimic fiindcă prezența sa intelectuală și de reprezentativitate alături de ceilalți doi lideri mi se pare că seamănă tulburător cu cea a unui tranzistor rătăcit într-o cutie cu două tinere vibratoare.