1. Azi, numitul Năstase Adrian face 62 de ani. Nu împlinește, ci face! O fi de bun augur urarea „la mulți ani” sau credeți că e la mișto?
2. Se spune că Năstase Adrian ar fi lăsat o scrisoare de adio. Dacă omul nu a murit, nu am putea cumva să numit documenul „scrisoare de la revedere”.
3. Credincioșii din presă și nu numai au numit scrisoarea lui de „la revedere” „testament”. Fiindcă eu sunt bun creștin, aștept „noul testament”.
4. Destui pesediști au spus că încercarea de suicid a lui N.A. a fost un „act de demnitate”. Oare cum o gândi despre asta preotul paroh al bisericii din Cornu recent târnosite și de N.A.? Cităm:
„Păcatul sinuciderii este unul dintre cele trei păcate cunoscute în
Evanghelii şi în Tradiţia Bisericii sub denumirea de „păcate împotriva
Duhului Sfânt”, adică necredinţa, ura şi deznădejdea. Toate acestea sunt
expresia refuzului deliberat al comuniunii cu Dumnezeu, sinuciderea
fiind înţeleasă de Părinţii Bisericii ca necredinţă şi deznădejde
asumate.”
5. Oare există o relație inversă între avere și demnitate? Mă întreb, de pildă, cum de un om cu averea lui Năstase e capabil să facă un teatru atât de ieftin. Un amic medic mi-a semnalat că, în cazul unui incident de felul celui care se presupune că l-a avut Năstase, pacientul este, obligatoriu! dezbrăcat. Așa e procedura, nu e dezbrăcat din alte motive. Poate că, fiind și femei de față, N.A. s-a rușinat. Ceea ce este extraordinar pentru un politician.
1 comentarii:
vorba lui Radu Banciu: ,,Trebuia să i se mai dea un pistol. Ca la loterie, mai trage o dată...''
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.