Acum câteva zile, un român oftăcios i-a răspuns unei reporterițe așa:
„Am scăpat de dracu și am dat de tată-su!”
Domnișoara vroia să afle cum percepe poporu schimbarea de gurvern.
Nu mă voi referi aici la exactitatea comentariului, ci la o interesantă viziune românească cu privire la necurat.
Nu știu dacă alte popoare au imaginat o familie demonică. Cert e că Nicolae Iorga avea o observație extrem de interesantă, cam misogină, în acest sens:
„Poporul nostru a crezut că, dracul, fiind bărbat, nu poate fi destul de rău. Și atunci a creat-o pe mama dracului.”
La români, cred că răul își descoperă mereu „virtuți” suplimentare.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.