Puterea florii

Acum vreo 30 de ani (1985) am scris un text pentru volumul ce se chema Ochiul inimii. Înaintea poemelor propriu-zise, am plasat un ciclu de 7 poeme ce încercau să cripteze esența cărții, anume faptul că relația cu Dumnezeu este, deopotrivă, intelect (ochiul) și devoțiune (inima). Primul text se numește Acolo, după Valea cu trandafiri, iar ultimul, pe care îl postez acum, se numește Rozamorfoza. Simbolismul trandafirului este unul extrem de puternic în iconografie, fiind asociat imaginii Mântuitorului. Trandafirul cu cruce, rozacruce, a ajuns să fie emblema unui curent de renovare spirituală a Europei. Atunci am scris poezia cu gândul la misterul Învierii ca la un mister al prefacerii trupului în floare perenă.

ROZAMORFOZA

Într-o bună dimineaţă, florăreasa noastră a simţit un trandafir sub obraz
ca şi cum floarea ar fi dorit să iasă din trupul tînăr afară.

Unde te duci laolaltă cu sufletul ei?

Avusesem o noapte senină, aproape fără de vise,
fără vreun gînd desluşit despre ceea ce urmează să fie.
Şi iarăşi. Oare cînd va înflori fecioara noastră, rosa perennis,
cu floarea preste carne călcînd?