Farsa cu capul care se face mare. Tot mai mare!

Nu gust prea mult farsele ori genul de batjocură practicat de un Buzdugan atunci când întreabă oameni de rând ce înseamnă câte un cuvânt. E ușor să te dai deștept când întrebi, dar e mai greu atunci când răspunzi. Am făcut și eu farse, nu toate reușite. De una îmi este și acum rușine. A fost în urmă cu mulți ani și i-am făcut-o unui coleg de serviciu ipohondru și mereu catastrofic. Își imagina cele mai rare boli, ce mai, era insuportabil. Într-o bună zi, ca să zic așa, i-am instalat în bordura interioară a bascului său fetiș o hârtie subțire peste banda de carton pusă acolo din fabrică. După 2-3 zile, l-am întrebat, cu o maximă inocență, pe un alt coleg, dacă nu cumva i se pare că X are capul mai mare. Evident, pacientul nostru era de față. Subit a devenit galben. Mai ales că nu puteam rata ocazia de a povesti cum s-a descoperit recent o boală, numită a capului de dovleac, frecventă mai ales în sudul României. Omul era oltean, așa că se înscria perfect în geografie. Am scos banda apoi, și desigur că am remarcat forma capului care, chipurile, revenise la normal. Apoi iar am pus banda. Și iar mi s-a părut că are capul mai mare. In fine, personajul a intrat deja la fandacsie și am aflat că se internase la spital, cu nervii praf. M-am dus la el și i-am povestit tărășenia. Mi-a dat două palme de mi-au țiuit urechile câteva zile. De atunci nu mai fac farse. Deși sudul României uneori chiar merită asta!