Copacul, un fel de miel al sărbătorilor

Nu obișnuiesc să trimit felicitări de sărbători dintr-un motiv cât se poate de banal: celor apropiați, le telefonez sau, în cel mai rău caz, le trimit un mail sau un sms. Povestea cu felicitările trimise prin poștă avea un sens câtă vreme nu puteai să comunici prin viu grai sau în alt mod cu respectivii. Acum, risipa asta de hârtie mi se pare exact împotriva spiritului sărbătoresc. Din plicurile frumos ornate și decorate cu texte scrise în limba de lemn de toacă se aud gemetele copacilor tăiați pentru nimic. Păduri întregi, adică sute de mii, milioane de cartoane umplu cutiile poștale și sunt aruncate după 5-10 secunde!  Așa cum se întâmplă și cu felicitările trimise de politicieni. Un gest aiurea, inutil și costisitor. De banii ăia, s-ar fi putut cumpăra mii de puieți! Care să viseze că vor fi doar cărți frumoase și bune!