Stalin și Vițelul de aur

Fiindcă astăzi sunt 59 de ani de când a murit Stalin, iată câteva rânduri din Ilf și Petrov, Vițelul de aur. Le așez aici cu gândul la Bebe Costinaș și Schwarz Calboreanu. ”Noaptea, noaptea adâncă, noaptea neagră învăluia întreaga ţară. În portul Cernomorsk, macaralele se învârteau uşor, lăsându şi cablurile de oţel în calele adânci ale vaselor străine, apoi se răsuceau din nou pentru a coborî încet pe debarcader, cu o prudenţă de pisică, lăzile de brad cu utilaj pentru şantierul uzinei de tractoare. O lumină trandafirie, ca de cometă, ţâşnea din coşurile înalte ale uzinelor de silicaţi. Constelaţiile de pe şantierul hidrocentralei de pe Nipru, din Magnitogorsk şi din Stalingrad sclipeau. În nord, răsărise steaua uzinei "Putilovul Roşu", iar după ea se aprinseseră o mulţime de alte stele de mărimea întâi. Erau printre ele fabrici, combinate, centrale electrice, şantiere noi. Lumina întregul plan cincinal, lăsând în umbră, prin strălucirea lui, cerul vechi, pe care îl cunoscuseră egiptenii. Un tânăr care întârziase cu iubita lui la un club muncitoresc aprindea grăbit harta electrificată a planului cincinal şi i şoptea amorului său nestins: — Vezi luminiţa cea roşie? Acolo va fi uzina de combine din Siberia. Vom pleca acolo. Vrei? Şi iubita râdea încetişor, trăgându şi mâna dintr a lui. Noaptea, noaptea adâncă, noaptea neagră, după cum am mai spus, învăluia întreaga ţară. Monarhistul Hvorobiev visa un uriaş carnet sindical şi gemea în somn. În tren, pe un pat de sus, sforăia inginerul Talmudovski, care plecase de la Harkov la Rostov, atras de o leafă mai bună. Gentleman ii americani, care duceau în patria lor reţeta unui minunat samagon de grâu, se legănau uşor pe valurile largi ale Atlanticului. Vasisuali Lohankin se răsucea pe canapeaua sa, frecându se la locurile avariate. Bătrânul rebusist Siniţki ardea de pomană lumina, compunând pentru revista Alimentarea cu apă un labirint cu tema: "Unde este preşedintele acestei adunări generale a muncitorilor şi funcţionarilor, veniţi la alegerile comitetului sindical al staţiei locale de pompare?" xxxxxxxxxx ”În oraş nu exista însă un sector particular, şi fraţii luară masa în grădina de vară a unei cooperative, unde afişe speciale aduceau la cunoştinţa cetăţenilor o ultimă inovaţie arbatoviană în domeniul alimentaţiei publice: VINDEM BERE NUMAI SINDICALIŞTILOR” xxxxxxxxxxxxx ”În 1915, micul burghez Saşa Koreiko era un trântor în vârstă de douăzeci şi trei de ani, unul dintre aceia care pe bună drep¬tate sunt numiţi liceeni în retragere. Nu terminase liceul real, n avea nici o ocupaţie, se învârtea pe bulevarde şi mânca la părinţi. De serviciul militar îl scăpase un unchi, funcţionar la comenduire şi de aceea asculta fără să tremure carnea pe el ţipetele unui vânzător de ziare pe jumătate nebun care repeta: — Ultimele telegrame! Ai noştri înaintează! Bogdaproste! Mulţi morţi şi răniţi! Bogdaproste! Pe vremea aceea, Saşa Koreiko îşi închipuia viitorul cam în felul următor: merge pe stradă şi, deodată, lângă un burlan presărat cu stele de zinc, chiar lipit de zid, se găseşte un portofel vişiniu, care scârţâie ca o şa. Portofelul e plin de bani: 2 500 de ruble... Ei, şi după asta cuşma pe o ureche şi să fim noi sănătoşi!... Se gândea la lucrul acesta atât de des, încât parcă şi vedea cum găseşte banii, ba ştia şi cu precizie unde îi va găsi: pe strada Poltavskaia Pobeda, la colţul acela asfaltat, lângă burlanul cu steluţe. Acolo, dedesubt, lângă un muc strivit cu piciorul, zace el, binefăcătorul din piele, acoperit puţin cu flori uscate de salcâm. Saşa trecea în fiecare zi pe strada Poltavskaia Pobeda, dar spre marea lui mirare nu găsea portofelul. Scormonea gunoiul cu bastonaşul său de licean şi se uita cu o mutră stupidă la plăcuţa smălţuită de pe uşa de la intrarea principală: "I. M. Soloveiski — Inspector fiscal." Şi Saşa se ducea năucit acasă, se trântea pe o canapea roşie de pluş şi se gândea la bogăţie, asurzit de bătăile inimii şi ale pulsului, bătăi repezi, furioase parcă şi nerăbdătoare. Revoluţia din 1917 îl alungă pe Koreiko de pe canapeaua de pluş.”