sâmbătă, ianuarie 14, 2012
marcel tolcea
În emotivitatea Arafatică a ultimelor zile, l-am auzit pe gingașul nostru Ion Iliescu spunând Yasser Arafat în loc de Raed Arafat. Yasser Arafat, fostul lider al Organizației pentru Eliberarea Palestinei. La o televiziune, unul dintre reporteri îl confunda pe Viorel Hrebenciuc cu Victor Rebengiuc. Compoziția Victor Hrebenciuc e, de altfel, postată și pe site-ul unui ziar: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/ancheta-dna-victor-hrebenciuc-robert-negoita-sebastian-ghita-ioan-niculae-373820.html. Dar asta e o altă treabă și nu despre scăpări de pronunție mai mult sau mai puțin penibile vreau să scriu aici. Vroiam să constat că, deocamdată, numitul Arafat cumulează toate speranțele opoziției la Băsescu. Nici Ponta, nici Antonescu nu se pupă cu ceea ce așteaptă lumea, fiindcă lehamitea multora este expresia dezgustului față de politică ce s-a acumulat din 1990 încoace. Nu cred că lumea ce protestează împotriva demiterii - în fond - a lui Arafat e atât de naivă să nu înțeleagă că, până la venirea SMURD-ului, ai de a face cu un sistem sanitar care e jaf la drumul mare. Un sistem care a făcut miliardari câteva familii din România din afacerile cu medicamente, că o operație nu e gratis ș.a.m.d. Ceea ce e interesant în acest joc e că, prin promovarea Proiectului de lege a Sănătății, Băsescu a dăruit opoziției un aliat extrem de puternic și periculos: marile firme de medicamente și aparatură medicală împreună cu rețelele de relații medicale din sistemul universitar (unde suma șpăgilor pentru conferențiar sau profesor ar asigura pensiile pantru câteva luni! Evident, acest aliat al opoziției, cu bugete de miliarde de dolari este transpartinic și se află chiar și în interiorul PDL-ului. Dar care nu are niciun interes să se schimbe ceva în acest mecanism atât de prosper pentru ei. Apropo, prin 1981, cred, redacția ziarului Adevărul din Arad a fost aspru pedepsită pentru o greșeală de tipar într-un titlu: Schimb de masaje între Tovarășul Nicolae Ceaușescu și Yasser Arafat. Cum ați ghicit, una e mesajul și alta, masajul. (Am scris plastelină, nu plastilină, de dragul calamburului!)
Despre mine:
- marcel tolcea
- Sunt profesor de jurnalism la Universitatea de Vest, jurnalist, scriitor intrat in aţipire. Am scris poezii despre Bicicletă, m-am ocupat de Eliade şi Rene Guenon, am publicat studii serioase şi dulci_nimicuri prin Plai cu boi, am înotat în piscinele a tot soiul de dregătorii. Am un cincinal de când exersez directoratul Muzeului de Artă din Timișoara.
Spițe de Ion Barbu:
Geamăn cu vestă fără mâneci:
1 comentarii:
Uite că unii am înţeles cum devine plastelina , s-a mai modulat (!) cîte ceva de la intervenţia trecută - ceva - mic , nu crenvurşt .
Pen ' că -i campanie , unii au apărut la gazetă cu suma lefurilor rectorului Medicinei noastre ( nu şi masa acestora ) somitate transpartinică avînd cateterele , stenturile şi celelalte , în buzunărelele pentru - ceasul morţii ...
Sigur că nu va fi acolo la infinit , doar urmează şi alegerile de rector şi apoi şi pensia . Oricum , era şi ăsta un exemplu - iar dacă l-am cunoscut mai îndeaproape , de ce l-aş fi omis ?
O să mă scuz pentru folosirea pluralului prin aceea că mă solidarizez cu ziua de mîine , anume Ziua Culturii Naţionale & a lui Mihai Eminescu - şi el o victimă a sistemului medical al fiinţei dintotdeauna a poporului nostru .
PS . o coincidenţă de adevărate zile mari face ca acelaşi rector să fie odată , demult - la o gazetă plină de prieteni comuni - învinuit că în buzunarele de atunci ar fi avut taxa de examen a studenţilor - mai ales arabi !
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.