Omul-mulțime de la 1895

Rândurile de mai jos au fost scrise în 1895 de Gustave LeBon, în celebra sa carte Psihologia maselor. E de reflectat, poate: Caracterisicile mulţimilor • Prima este că individul dintr-o mulţime capătă sentimentul unei puteri invincibile, ce îi permite să cedeze unor instincte pe care, izolat fiind, ar fi trebuie să şi le înfrȃneze. El va accepta cu at]t mai bucuros cu cȃt, mulţimea fiind anonimă, şi în consecinţă lipsită de răspundere, sentimentul responsabilităţii, care produce întotdeauna reţineri în indivizi, dispare cu desăvȃrşire. • a doua cauză este contagiunea mentală. Orice sentiment, orice act, este în cazul mulţimii atȃt de contagios, încȃt individu îşi jertfeşte cu cea mai mare uşurinţă interesul personal în favoarea interesului colectiv. • o a treia cauză şi de departe cea mai importantă, determină în indivizii dintr-o mulţime, caracteristici specifice, adesea absolut opuse celor ale individului izolat. Este vorba de sugestibilitate. Individul care face parte dintr-o mulţime nu mai este conştient de actele sale.(exp. cu hipnotizarea). Impulsivitatea, mobilitatea şi iritabilitatea mulţimilor- mulţimea – jucărie a tuturor stimulilor exteriori, este scalva impulsurilor primite. Individul izolat poate fi supus acelorasi stimuli ca omul mulţimii, dar cum raţiunea îi arată neajunsurile cedării, el nu va ceda. Acest fenomen se poate defini din punct de vedere fiziologic spunȃnd că individul izolat are aptitudinea de a-si domina reflexele, pe cȃnd mulţimii îi lipseşte această aptitudine. Premeditarea este cu totul străină mulţimilor. Ele pot străbate succesiv gama celor mai contradictorii sentimente, sub influenţa stimulilor de moment. Impulsurile primite sunt atȃt de imperioase încȃt interesul personal păleşte. Sugestibilitatea şi credulitatea mulţimilor - rătăcind mereu în zonele limită ale inconştienţei, supunȃndu-se tuturor sugestiilor, animate de o violenţă a sentimentelor proprie fiinţelor care nu pot apela la influenţele raţionale, lipsită de spirit cristic, mulţimea nu poate să manifeste decȃt o credulitate excesivă. Crearea de legende care circulă aşa de uşor în mulţimi, nu este doar rezultatul unei totale credulităţi, ci şi al deformaţiilor uluitoare pe care le suferă evenimentele în imaginaţia indivizilor adunaţi laolaltă. Văzut de mulţime, evenimentul cel mai simplu devine curȃnd un eveniment deformat. Mulţimea gȃndeşte în imagini, iar imaginea evocată evocă la rȃndul ei o altă serie de imagini, fără nicio legătură logică cu cea dintȃi. Putem trage concluzia că observaţiile colective sunt cele mai eronate dintre toate şi reprezintă, cel mai adesea, simpla iluzie a unui individ care i-a sugestionat, prin contagiune, pe toţi ceilalţi. Exagerare şi simplism în sentimente - mulţimile nu cunosc nici îndoiala nici nesiguranţa şi tind întotdeauna spre extreme. Sub acest aspect, ca şi sub multe altele, individul mulţimii se apropie de fiinţele primitive. Intoleranţa, autoritarismul şi conservatorismul mulţimilor - pentru mulţimi, autoritarismul şi intoleranţa reprezintă nişte sentimente foarte bine conturate, pe care le îndură cu aceeaşi uşurinţă cu care le practică. Mulţimile respectă forţa şi sunt prea puţin impresionate de bunătate, care e lesne luată drept o formă de slăbiciune. Simpatia lor nu s-a îndreptat niciodată către stăpȃnii generoşi, ci către tiranii care le-au dominat prin forţă. Lor le înalţă mulţimile întotdeauna, cele mai semeţe statui. Gata să se răzvrătească întotdeauna împotriva unei stăpȃniri slabe, mulţimea se pleacă slugarnic în faţa unei stăpȃniri puternice. Totodată, mulţimile sunt ostile din instinct schimbărilor şi progresului. Moralitatea indivizilor - poate în funcţie de sugestii, să fie sau mult mai joasă, sau mult mai înaltă decȃt cea a indivizilor care o alcătuiesc. Rareori interesul personal constituie un mobil puternic pentru mulţimi, pe cȃnd el e mobilul aproape exclusiv al individului izolat. Mulţimile care fac greve, le fac mai degrabă ca să se supună uni consemn, decȃt ca să obţină o mărire de salariu. Impulsivitatea, sugestibilitatea, credulitatea, simplismul sentimenelor, intoleranța și autoritarismul multimilor sunt doar câteva din caractersiticile generale și usor observabile ale unei multimi psihologice. Se știe că un individ izolat își poate controla reacțiile în cele mai multe situații însă o mulțime este complet lipsită de acest control, ea acționând sub forța impulsului. Ca și salbaticul, ea nu admite obstacol între dorință și realizarea dorinței, cu atât mai puțin cu cât numărul îi dă sentimentul unei puteri irezistibile. Nefiind apte de gândire, mulțimile psihologice prezintă o sugestibilitate și credulitate excesivă, prima sugestie formulată ce convine intereselor mulțimii fiind imediat acceptată prin contagiune de catre toti membrii ei, chiar și în cazul în care, ca individ izolat, nu ar fi fost de acord cu respectiva idee. Individul în starea de mulțime se apropie de oamenii primitivi, astfel ca percepe lucrurile în cel mai simplist mod. El gândește numai prin imagini și poate fi impresionat numai prin imagini. De aceea, exagerarea, afirmarea, repetarea, fără a încerca vreodată să demonstreze ceva cu ajutorul raționamentului sunt procedeele cel mai des folosite de către cei care știu să controleze o mulțime. Conducatorul mulțimilor, cel fără de care o mulțime nu ar exista, este un om cu o voință puternică, dintre cei mai nevrotici, anxioși, un semialienat ce se află în pragul disperării.