sâmbătă, ianuarie 28, 2012
marcel tolcea
Accelerarea sociologică din ultimii ani a pus în evidență o modificare, aș spune, radicală în ceea ce privește distribuția rolurilor în schimbul de informații. Dintre acestea, cea mai importantă este apariția emițătorului de mesaje mediatice prin intermediul internetului, de la cel care își dă cu presupusul, până la blogger-ul/blogărul. Spre deosebire de jurnalistul acreditat, cele două categorii de ”jurnaliști” nu au nicio responsabilitate etică, deontologică. În cele mai multe cazuri, nici identitate. Așa că aceștia au un curaj nebun, ”principii” extrem de clare, tăioase, contondente. Talazuri întregi de înjurături, insulte, calomnii se revarsă la cea mai mică nemulțumire. Unii sunt analfabeți, nebuni, canalii, alții te urăsc sau au o poliță de plătit, unii se plictisesc, poate că alții se distrează. Foarte puțini citesc și înțeleg ceea ce scrii. Un softicel cu o bază de date ce cuprinde cuvintele buruienoase ale limbii române nu ar strica pe net pentru a mai rafina comportamentul, dar și lexicul românilor prea flegmatici.
Despre mine:
- marcel tolcea
- Sunt profesor de jurnalism la Universitatea de Vest, jurnalist, scriitor intrat in aţipire. Am scris poezii despre Bicicletă, m-am ocupat de Eliade şi Rene Guenon, am publicat studii serioase şi dulci_nimicuri prin Plai cu boi, am înotat în piscinele a tot soiul de dregătorii. Am un cincinal de când exersez directoratul Muzeului de Artă din Timișoara.
Spițe de Ion Barbu:
Geamăn cu vestă fără mâneci:
4 comentarii:
Talazurile alea se revarsa linistite si in viata reala. De acolo ajung in virtual. Vreti sa le scoatem din virtual? Va dau exemplul substantivului "cacat" - stiti foarte bine cat de artistic il manuieste Hasek. Oare ar trebui scos de pe net?
Corect! Prea multă democrație dăunează, se înțelege prost și se transformă în anarhie...
@Raul. În Peripețiilr bravului soldat, nimeni nu îi spune cuiva că e un căcat. Căutați în cometariile moderne, spre lămurire.
Draga Marcel,
Diavolul sta intotdeauna la capetele podului. Niciodata pe pod.
Viata cu multele-i pete de gri este o garantie a normalului, a echilibrului si a viselor.
Nu Albul. Nu Negrul.
Nu Dictatura (falsul Alb). Nu Anarhia (falsul Negru).
Democratia si Plurarhia nu sunt si nu au fost niciodata in zona marginala. Sunt chiar pe Pod. In plin joc.
Lumea unidirectionala a mass mediei si a generatiei web1 este prafuita si depasita.
Si, in lumea multidirectionala a web2, a platformelor si retelelor, nu vor mai exista niciodata tatuci care sa spuna ce trebuie sa spunem, cum trebuie sa gandim.
Si ar trebui sa fim fericiti pentru asta.
Iar cenzura ar trebui sa fie doar "A BUNULUI SIMT" si "A RESPONSABILITATII".
Te imbratisez, Adrian.
P.S. Nimic din ce se posteaza pe internet nu este anonim. Orice este postat are un cod sursa continand IP-ul calculatorului de pe care a fost trimis. Iar autorul poate fi identificat si responsabilizat. Este lectia de baza, stiuta de orice elev de scoala primara in Germania.
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.