Mai, în decembrie, cu îngerul șchiop

Ce soare frumos, în decembrie! Și ce zefir de primăvară la subsuoară, de parcă lumea toată vrea să se facă mai curată, mai tânără. Mugurii se întorc de pe o parte pe alta în burțile crengilor și sunt la fel de nedumeriți ca și căpșunile surinameze din marile magazine, unde lunile Mai și Iunie sunt chiar tinerele vânzătoare studente la Drept. E o zumzăială și de albine străine sub luminile semafoarelor, iar în igrasia din uscătoria blocului meu miceliile fluieră admirativ, ca un ucenic din filmele românești comuniste, după halatele albe uitate pe sârmă, în vreme ce, prin farmacii, penicilina se pregătește, febril, să plece în venele calde. Handicapații, paraliticii, uimitorii hemiplegici simetrici își flutură allegro, molto vivace zâmbetul primit cadou luna asta de la îngerul șchiop și se îndreaptă, asemenea unor păsări nemigratoare, spre stadionul municipal, acolo unde aripile de pui nemâncate vor ridica, după închiderea festivalului, tribuna, cu tot cu tinerii suporteri, la cer.