Au murit sau nu mai sunt unele sunete, zgomote, melodii ale firii?

De pildă a dispărut în neantul alb, poate de iaurt nămolos, sunetul sticlelor de lapte în naveta lor, mereu matinală. Țăcănitul mașinii de scris și icnetul metalic al tamburului ce se întorcea când ajungeai la capăt de rând. Glasul de pionier în care stătea încolăcit ca un șarpe puber viitorul activist Balaure Orișicum. ”Geamuri, sticlă de geamuri”, din plămânii transparenți ai unei broaște țestoare cu carapacea dreptunghiulară. Cântarea bolborosită unui duet: Apa caldă şi Agent termic atunci când, în zori ori noaptea târziu, reveneau în ţevile de la bloc ca o maree timidă. Tusea bolborosită a motorului de Dacie, dimineaţa, când icnea de 2-3 ori până când bujiile învingeau şi benzina, şi toluenul. Ecoul molcom al liniştii, al dichisului nu mai e!