O doamnă cu coc într-o Dacie 1310 tunată

Astăzi am văzut ceva minunat pe o stradă din Timişoara: o Doamnă cu coc într-o Dacie 1310 tunată. Doamna avea în jur de 60 de ani, se vedea că fusese frumoasă. De fapt era. Conducea ca şi cum ar fi fost la timona unui galion spaniol, cu privirea înfiptă în orizontul nu prea îndepărtat. Părea absentă, ca o aristocrată ce îi face perimetrului din jur favoarea de a se găsi chiar acolo. Maşina, la rându-i, strălucea de curăţenie, de parcă tocmai ar fi sosit de la Colibaşiul anilor 70. Fisticării la ştergătoarele de parbriz, jenţi ca de platină, un duios căţeluş sub lunetă care mişca din cap asemenea unei şcolăriţe americane în faţa unui antrenor de slăbit. Am vrut să le salut, şi pe Doamna cu Coc, şi pe Dacia cu îmbunătăţiri funciare (sic!), dar au dispărut în niciunde, ca şi cum, fix după semafoarele ruginii de la Conti, ar fi venit deja Toamna.