Prietenii mei de pe Facebook sunt doar persoane fizice-chimice

Primesc destule invitaţii "la prietenie" pe Facebook. Resping cele ce vin din partea unor umbre fără identitate. Ca şi în lumea reală, Netul are strigoii lui. E stupid să crezi că vacuitatea poate naşte un miligram de comunicare. Nu (mai) dau curs nici cererilor ce vin din partea unor firme, fiindcă nu îmi propun să câştig altceva decât o formă gratuită de taifas. Ca să nu mai spun că nu pot fi prieten cu o firmă de avocaţi, cu un cabinet medical sau cu o firmă de lichidatori judiciari. Istoria ne arată că prieteniile cu asemenea entităţi au sfârşit prost. În schimb, sunt deja prieten cu Munţii Carpaţi. Pentru mine, ca român, asta e cea mai înaltă formă de relief prietenos. Nu iau parte la jocurile de pe Facebook, nu îmi plac întrebările stupide, nu urez tuturor o zi buna sau la mulţi ani, nu fac complimente, Cât priveşte comentariile, mă calcă pe nervi argumentele ad hominem (la persoană, pentru cei care nu au făcut latină). Când e vorba de idei, îmi place ironia altora şi mă bucur dacă cineva nu e de acord cu mine în mod elegant. Când simt că poalele ideatice ale comentariilor dau la iveală crâmpeie din intimitatea urologică, dau delete. Cam asta vroiam să ştiţi.