La Gărâna Jazz, un proverb după ureche: cort la cort nu scoate ochii!

Pentru mine, Marius Giura înseamnă cel mai însemnăcios om cultural al Timişoarei.
Ce a reuşit el să aducă în ultimii ani e de vis.
După ce că se luptă cu banii şi cu administraţia, Marius nu se înţelege prea bine nici cu Weather Report, deşi e unul dintre cei mai meteo sensibili ascultători ai trioul de variabilă înălţime cumulus, nimbus şi cumulonimbus.
Care, din 2009 încoace, se prezintă neinvitaţi şi în averse.
În fine, la câte cisterne de muzici faine le-a vârât în urechile timişorenilor şi ale românilor, e limpede că Giura are un teren jazzolier de unde extrage jazz în diverse cifre octanice/octavice, cum ar fi, anul ăsta, Avishai Cohen, Hiromi sau Danielsson.
Pentru patru zile am fost şi eu gărâneanţ, la Curtea/Cortul Regelui Jazz: lume vie, corturi, portbagaje Lacoste cu botul deschis, tineri împletiţi temeinic, asemenea cepei şi usturiului, fragmente găsite din Moşu Lungu, acustică mai bună decât anul trecut, poliţişti politicoşi la pupitrul dirijoral al serpentinelor, gunoi bine orchestrat, câini maturi melomani ş.a.m.d.  
Am mai spus-o şi o repet, în ciuda faptului că urmează un nou bacalaureat fără trombon românesc: în toată istoria omenirii, singurele fenomene veritabile produse de munca istovitoare au fost blues-ul şi jazz-ul.