Hiromi cu pianul sau Hiromul cu piana?

Dacă o să scriu aici că Hiromi are o relaţie aberant-erotică cu pianul, o să fiu, în cel mai bun caz, bănuit de un freudism răsuflat.
Lucrurile sunt însă mult mai grave în acest caz. Şi pentru Hiromi, şi,  iertaţi-mi modestia, şi pentru mine.
Asta fiindcă, uneori, Hiromi se comportă cu pianul asemenea unui şofer de tir cu o gheişă de şosea accentuat masochistă.
În locul unei tandre şi tantrice poziţii a misionarului, pianul Yamaha s-a mulţumit a se aseza docil în genunchi, asemenea locuitorilor maturi din oraşul Sodoma.
Ceea ce a schimbat, implicit, dincolo de geometria extaticei acuplări muzicale, şi sexul celor doi parteneri: Piana, Hiromul.
Norocul meu a fost că, în rarele momente de pianus interruptus, să mă simt fericit că l-am văzut, în beţe şi oase, pe Simon Philips.