Potlatch: ieri am fost o mică zeitate și eu

Aniversarea micilor zeități e unul dintre cele mai evidente ritualuri impuse de religia Netu.
Facebookul e foarte atent la ziua de naștere a fiecăruia dintre noi, micile zeități, așa că ”prietenii” se facebookură și te trezești, pe nepusă masă ori laptop, în centrul unei mini sanctificări.
Fiindcă dă o dimensiune publică acestor momente accidentale, Netul procedează nu doar ritualic, ci și publicitar: face din fiecare zi o sărbătoare.
Și întreține un vechi reflex al omului în cheie simbolică: acela de a dărui.
Fiindcă, la urma-urmei, religia Netu se bazează pe reciprocitatea darului simbolic. Cuvântul-cheie este to share, a împărtăși.
Cine a frecventat celebra carte a lui Marcel Mauss, Eseu despre dar, își duce aminte de un cuvânt pe care, de altfel, l-a și făcut celebru: potlatch.
Potlatch vine din societăţile indiene din nord-vestul Americii și este un ceremonial bazat, deopotrivă, pe distrugere şi consum. Este un fel de “luptă pentru bogăţie”, în care se sacrifică nenumărate bunuri şi în care noţiunea de “onoare” capătă cea mai mare valoare. Dobîndeşti onoare, prestigiu şi implicit putere dacă eşti capabil să distrugi cele mai multe bunuri.
Cele trei obligaţii esenţiale ale potlatch-ului sînt: 1. să oferi (un şef de trib trebuie să dea potlatch-uri pentru fii, pentru ginere, pentru fiică, pentru morţi, menţinîndu-şi astfel autoritatea şi rangul ); 2. să primeşti (refuzul înseamnă că arăţi teamă şi astfel îţi pierzi greutatea numelui); 3. să înapoiezi (ceea ce constituie însuşi adevăratul potlatch – cine nu poate înapoia îşi pierde puterea, rangul şi devine sclav ).
Cuvîntul cheie în tot acest ceremonial ar fi, în opinia lui Mauss, “redistribuţie”. Bunurile circulă iar “circulaţia lor o urmează pe cea a bărbaţilor, femeilor, copiilor”. “Fiecare, el şi bunurile sale, este dator celorlalţi”, adaugă Mauss. Potlatch-ul devine la rîndul său un fenomen social total în care sînt angrenate mai multe nivele: economic (se fac tranzacţii uriaşe), religios, mitologic, şamanistic (şefii angajaţi în potlatch reprezintă întruchiparea zeilor şi a strămoşilor), simbolic (distrugerea simbolică a bunurilor, urmată de cîştigarea unui capital de putere, adică recunoaştere din partea celorlalţi). (Pentru o analiză în detaliu, vezi http://romania.indymedia.org/ro/2006/02/1226.shtml)
Poate că singura deosebire dintre schimbul simbolic pe care Netul îl face posibil, fiindcă depinde de el, este doar relativa concomitență a darurilor.