Mic eseu despre sistemul piramidal și euro Sfinx

Cuvântul ”piramidă” a sosit în viața mea adus de profesorul de istorie din Sânnicolau Mare. Copil fiind, pentru mine Egiptul se regăsea și în medicamentul pe nume Piramidon, despre care eu presupuneam că are virtuți magice.
Prin clasa a VI-a sau a VII, prietenul meu mai mare, Nuțu Petrașcu, mi-a făcut cunoștință cu Domnul Napoleon, inițial cetățeanul Bonaparte, astfel că am fost nevoit să știu pe rost toate bătăliile corsicanului, inclusiv cele de la Abukir și de la Piramide.
”Soldați, de la înălțimea acestor piramide patruzeci de veacuri vă contemplă!”, îmi sună și acum în ureche atunci când, prin Fâșia Gaza a Timișoarei, străluce dintele de aur al vreunui mameluc/ienicer autohton.
Dar, vai, de câteva zile, Egiptul, ca spațiu piramidal, se alătură sistemului vamal românesc.
Cu o precizre însă: în vămile noastre schengenabile, Sfinxul nu e jumătate om, jumătate leu, ci jumătate om, jumătate euro.

P.S. Excesul de culpabilizare a vameșilor poate fi și un simptom grav al vinovățiilor și frustrărilor societății românești. Și PSD-ul de televizor, și PNL-ul de televizor ar trebui să să stea pup și muți când vine vorba despre asta.