Ultimul chelner din ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare

După anul 1948, V. Voiculescu ”ia parte la audițiile muzicale din locuința lui Apostol Apostolide, un fost chelner la Athene Palace, cu o înzestrare muzicală excepțională, care poseda una dintre cele mai bogate și mai rafinate colecții de discuri din România. Unele poeme [Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare, n.m., M.T.] îi sunt inspirate de aceste audiții. Casa lui Apostol era frecventată de melomani din toate generațiile. [...] În casa lui Apostol Voiculescu va ascunde o variantă (dar nu ultima variantă) a sonetelor.”

Citatul din Cronologia stabilită de Roxana Sorescu a ediției recent apărute la ”Jurnalul Național” mi-a amintit că, înainte de 89, presa relata copios, la mijlocul lui ianuarie, despre unul dintre cele mai stupide evenimente inventate atunci - Revelionul chelnerilor.
După cum îmi dă de gândit și faptul că limba română nu mai stă la masa rafinată a cuvintelor ce definesc această meserie, altădată, un rang nobiliar, un cin.
Dacă vreți să înțelegeți cum de Apostol Apostolide era un rafinat meloman, nu ar fi de prisos să vedeți cel mai recent film al lui Menzel, cu titlul tradus cam stângaci, În slujba Regelui Angliei.