La Muzeul de Artă, de sâmbătă, 4 decembrie, stă Margareta Sterian

Arcimbolodo - pictorul care a imaginat chipuri de oameni din legume, păsări și cărți - cred că ar fi închipuit-o pe Margareta Sterian din cărți îmbrăcate în piele de tigru sau de bizon.
Ar fi făcut astfel o reverență acestei minunate femei ce a pictat, a desenat, a scris poezie și proză, a tradus, a țesut tapiserie, a visat scenografie.
A făcut parte din rara specie a artiștilor înzestrați cu nu doar cu darul creației, ci cu darurile creației.
I-a fost împrumutat ochiul pictorului, inima vorbitoare a traducătorului, sufletul cu mii de uși al prozatorului, degetele ce țes lumea ale Dantelăresei.
Dar i-au mai fost dăruite și aventura avangardistă, și așezarea în plenitudinea tradiției populare.
Asemenea marilor creatori de origine evreiască din cultura română, Margareta Sterian a deschis ferestrele spre dinafară cu aplomb, grație și fragilitate.
În aprilie 1947, de pildă, apărea "Antologia poeziei americane moderne", în traducerea Margaretei Sterian, cu un studiu introductiv de Petru Comarnescu. Antologia va fi interzisă in 1949. Peste 27 de ani, în 1974, cartea este reeditată la Editura Dacia cu titlul schimbat - "Aud cântând America".
Datorită ei, sună așa cum știm, în românește, Dickinson, Whitman, Poe, Eliot, Sandburg.
Datorită ei, fantasticul, oniricul, fabulosul lumii românești are un sunet care nu seamănă cu nimic. Însă în același timp, îi amintește pe mulți mari artiști.
Ce alchimie!
Ce bogăție a culturii române și a evreității noastre!

Asta aș fi spus dacă nu aș fi fost gazda expoziției aduse cu un patetism matern de Domnul Mircea Barzuca, legatarul colecției Sterian.
La Palatul Baroc, deci, unde Margareta Sterian stă cu aproape 160 de lucrări.
Cu un fragment năucitor din Remember, al lui Răzvan Mazilu și Ion Rizea, în Sala Barocă.
Cu Nicole Tender, care a făcut posibilă și expoziția, și catalogul.
Cu Ada Lupu Hausvater, directoarea Teatrului Național Timișoara.
Cu Erwin Şimşensohn, preşedintele Comunităţii Evreieşti din Bucureşti.
Cu Costi Ostaficiuc, venit, în acea seară, în calitatea de prieten.
Vouă, deci, vă mulțumesc mulțumesc mult, mult.