Fiindcă ploaia asta îmi dă senzația de rugină, o poezie

FIER

Cea mai bună frizerie-i ,,La Tache”.
Dacă sefu îi sus, în locuinţă, s-aducă plăci noi,
de sidef, ce nu vor fi fost nicicînd ascultate,
o să vă servească nepotu-so, don Valer,
care a învăţat la Paris, absolvind al doilea
dintr-o sută,
care va să zică ,,Piaptăn de Fier”.
El ştie să audă din toate
şoaptele de onoare pe care seara o să le
uite pe Toate, fiindcă are şi el:
Ani a fugit din urbe cu un ins Dinoţel
şi, de-atunci, Valerică fluieră pentru sine
ceva din care se întrerupe numai cînd adoarme
în nopţile mai senine, visînd o apă grea
ce poate toate lucrurile să ţină.
Deci, cu puţină
vreme înainte de-nchidere, lasă perdelele sidefii
peste ferestrele zugrăvite de lună
să se coboare, poruncindu-şi doar pentru inimă
şi cîntă la mandolină:
,,Nu rugini, psihi-mu, vină!” (bis)
(Ochiul inimii, Editura Facla, Timișoara, 1988)