Când Nudul ne trece de la fetiș la idol

Sergio aka Ţulu şi Camil m-au convins să vorbesc la vernisajul expoziţiei lor din Mansarda Facultăţii de Arte, de la ora 12,00.În majoritate nuduri, fotografiile expuse vin din Germania, dintr-un mic oraş numit Pirmasens, cărora li s-au adăugat lucrări ale unor timişoreni. De la fotografia alb-negru, până la diverse colaje sau photoshoping(cum ar veni!), găseşti de toate, la un nivel de invidiat.
A fost o sâmbătă grea, fiindcă, la 11,00, vernisam o altă expoziţie, de data asta de pictură, la Buziaş, unde Sorin Munteanu a reuşit să facă a doua ediţie a Taberei internaţionale. Aşadar, am plecat imediat după speech de la Buziaș şi am ajuns la ţanc şi la microfon.
Unde am explicat cum văd eu legătura dintre sănătate, fiziologie şi nud:
Un nud e, de regulă, un peisaj feminin la aprox. 37 de grade Celsius.
Sincer să fiu - un stereotip gol-goluţ -, nudul mă emoţionează şi mă tulbură, poate şi fiindcă e la capătul opus al obscenităţii. În nudul de artă, corpul femeii e îmbrăcat în aura
În opinia mea, ochiul pentru nud se formează aproximativ după 25 de ani, când revistele cel puţin nuditiste dispar de sub pat. După cum se modifică şi direcţia cuvântului juisare.
În linii mari, nudul european se baza pe sâni și fese, tot așa cum naționala de fotbal a României se baza, până nu de mult, pe Mutu.
Până nu de mult, fiindcă, sub influența Orientului, erotismul feminin al gâtului sau al piciorului a desexualizat binișor femeia.
Fiindcă nudul de-aia e nud în fotografie ca să nu mai vezi nici sâni, nici fese, nici alte linii ale vreunei geometrii clitoridiene, toate ca atribute ale unei persoane anume, cu identitate civilă, ci ca fiind ale speciei, ale genului feminin.
În termenii evoluției religioase, e trecerea de la fetiș la idol.