De ce Ilie Năstase nu mai e un sFăt Frumos

Recentele descoperiri arheologice din vocabularul ilienăstasian de la Timișoara (vezi http://mafiadintimisoara.wordpress.com/) au readus în centrul atenției o tehnică a sudălmii care nu se învață, deocamdată, la Școala Bollettieri: evocarea repetitivă a morților pe linie maternă.
Personal, opinez că un asemenea ritual de exorcizare a jurnaliștilor pe domeniul public e unul arhaic, datând din perioada matriarhatului
De asemenea, nu ar fi exclus ca excluderea tatălui din text să fie și urmarea unei traume cauzate de, totuși, frecventele divorțuri ale actantului.
Așadar, pledez pentru circumstanțe atenuante câtă vreme și sportul din care provine acesta e numit ”tenis de câmp”. De pășune, târlă, în funcție de zonă.
Într-un singur loc mai e de făcut un efort de înțelegere: la mecanica gestuală.
La repetatele întrebări ale jurnalistei, citez, ”care-i scopul Dv. la Timișoara”, celebrul nostru tenismen Davis și nu numai a fost la un pas de a aplica un smash-vole în figura mamarazzei. (Mamarazzo e femininul adhoc de la paparazzo!)
Sigur că întrebarea l-a enervat pe domnul înjurător, din moment ce scopul pășea în fața sa, la vreo trei pași, fiind nimeni altcineva decât ”celebra” Brigitte Sfăt.
După cum știm, în cazul ei, scopului nu i s-au scuzat mijloacele.

Apropo, cred că ziarista ar trebui să îl dea frumos în judecată pe Domnul Ilie Năstase.
Sau să îl înjure și ea, exact în același spațiu public, de ”zgura” cui o vrea.