miercuri, august 18, 2010
marcel tolcea
Atunci când Oscar Berger mi-a propus să găzduiesc expoziția Constatare la fața locului, recunosc, am avut o ezitare.
Mineriada din 90 pare a avea prea puține legături cu un Muzeu.
Și totuși!
Mama tuturor muzelor - cărora museionul le e dedicat - e chiar Mnemosyne, zeița Memoriei.
Fără memorie, pare să ne îndemne să observăm mitologia greacă, ființa umană e sortită animalității sălbatice.
Așadar, aș vrea să văd în prezența acestor imagini și mărturii ale celui mai urât coșmar al românilor un vaccin împotriva uitării.
Dar și o grea întrebare: oare cât va mai aștepta adevărul dincolo de morți, schilodiți și chipurile desfigurate de ură?
(Expoziţia este o iniţiativă a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, împreună cu Fundaţia Konrad Adenauer.)
miercuri, 18 august 2010
Constatare la fața schimonosită de ură a locului
1 comentarii:
Fețele oamenilor apar animalice atunci când aceștia trăiesc prea mult timp în afara iubirii. Probabil că muza istoriei, Clio, va îmbrățișa tot mai puternic evenimentele de atunci. Lăsând la o parte enigma cu privire la cei vinovați, cred că ar trebui să ne ferim să nu ajungem și noi să fim cândva posesorii unor fețe schimonosite de ură ...
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.