Concediații, în concediu

Chestia asta numită ”concediu” nu a apărut mai devreme de secolul al XIX-lea, fiind legat de clasa funcționarilor și a muncitorilor.
După cum probabil ca ați dedus deja, nici sclavii, nici țăranii Evului mediu nu au prea avut concedii sau vacanțe. Singurul lor concediu erau zilele de duminică și sărbătorile.
In lumea aristocrației, atunci când cineva superior ca rang vroia să termine întrevederea te concedia, adica îți dădea voie să te retragi, să pleci.
A concedia s-a pastrat și in lumea de azi, dar are un cu totul alt tâlc atunci când ești concediat de la o firmă sau de la o instituție.
In limba română a veacului al XIX-lea, concediu desemna actul prin care un chiriaș sau un proprietar declara încetarea șederii într-o locuință.