PD-L și moneda de 50 de b.A.N.I.

Deocamdată, PDL-ul e Partidul Nasol.
E ăla care a retezat salariile, a trimis oameni acasă și a anunțat numai și numai chestii de rău.
Deocamdată, PDL-ul are un surplus de mâini cu scoate din foc castanele altora.
Deocamdată PDL-ul e atât de naiv încât crede că românii înțeleg de unde vine toată povestea cu banii.
Deocamdată PDL-ul crede că răbdarea românilor e mult mai mare decât stomacul lor.
Gravă eroare.
În adâncul ei, România nu e formată din membri de partid, ci de mame, tați, frați, surori, bunici care depind de salariu.
Fix așa cum depinde PDL-ul de Băsescu.
România nu este o comunitate activă de pedeliști, pesediști, peneliști sau de udemeriști autonomi.
România e o țară, tot mai disperată, de supraviețuitori.
Care își sugrumă apa caldă înainte de a cânta pe țeava chiuvetei.
Care îi fac pâinii respirație gură la gură pentru a-i prelungi eternitatea cu încă o zi.
Care îi taie venele caloriferului cu sânge tot mai rece, de pensionar înfofolit în fericite amintiri ceaușiste.
Deocamdată, toate aceste gesturi de grotă africană nici nu se aud, nici nu se ghicesc, nici nu se întrezăresc în necesara îngrijorare.
Nu sunt un specialist, dar am o propunere:
Ar trebui înființat, de urgență, un Minister al Sărăciei, ca să îl auziți pe Un Bugetar de la Bloc cum își linge moneda de 50 de bani ca pe o înghețată de lux.
În rest, cred că Băse e, deocamdată, singurul purtător de cuvânt al partidului.