O superbă conferință la Universitatea de Vest

Universitatea de Vest din Timișoara a găzduit, în marțea care a trecut, o superbă conferință a profesorului israelian de origine română Moshe Idel.
Oaspetele a vorbit, cu o zi înainte, în fața unui public restrâns, despre kabbala.
O expunere ce a reliefat cel puțin trei virtuți pe care le-aș aronda unor anglo-saxone reflexe... jurnalistice:
1. propoziții și fraze scurte, lipsite de ambiguitate,
2. invocarea neobosită a textului, a surselor,
3. absența cvasitotală a speculațiilor și opiniilor.
Ceea ce, pentru mine, a debutat cu o abia reținută dezamăgire: nimic despre gematria, notarikon sau temura, principalele procedee ale hermeuticii kabbalistice.
La 19-20 de ani, când am citit prima carte despre kabbala, mi-am notat o frază a unui protokabbalist, Simeon Bar Yochai, care așază în umbră nu doar semiotica, ci și toată analiza modernă a totalitarismelor:
”Blestemat fie cel pentru care nu există decât un înțeles literal!”
Eram chiar dezamăgit fiindcă aproape nimic din ceea ce știam eu din lecturile mele nu se regăsea în conferință. Mă refer aici la faptul că, mai întâi în gnosticism iar apoi în kabbală, numărul era pus în relaţie secretă cu cuvântul; în limbile sacre, fiecare literă are o valoare numerică. De pildă, unul dintre cei mai cunoscuți cercetători ai gnosticismului, Leisegang, citează cazul gnosticului Marcos care decripta legătura tainică dintre Hristos şi porumbiţă prin valoarea echivalentă a sumelor literelor alfa şi omega : alfa, 1 + omega, 800 = 801, ca peristera, porumbiţă (pi=80, epsilon=5, ro=100, iota=10, sigma=200, tau=300, epsilon=5, ro=100, alfa=1).
În kabbală, procedeul se numeşte gematria şi — alături, de notarikon (un cuvânt poate fi un acrostih) sau temura (permutări ale literelor) — va fi uzitat până la abuz şi incontrolabilă fantezie în kabbala magică.
Ca şi alte procedee operative, cunoaşterea originii lucrurilor, a tuturor fenomenelor conferă putere magică celui aflat în posesia ei. În cazul demersului kabbalistic, era vorba, în acelaşi timp, despre o asumare hic et nunc a limbii ca instrument divin (magic), dar şi de o încercare de reconstituire, de reenergizare a ei, de o regăsire a limbii originare adamice. Limbajul în forma sa cea mai pură — ceea ce înseamnă, pentru kabbalişti, ebraica — reflectă natura spiritual fundamentală a lumii şi posedă o valoare mistică.
Conform unei faimoase fraze a lui Gershom G. Scholem limbajul îl atinge pe Dumnezeu pentru că vine chiar de la Dumnezeu.
În vreme ce kabbala e, după cum se vede, funciarmente un teritoriu al speculației și interpretării, Profesorul Idel descria precaut și fără note de subsol, cu un murmur lipsit de patos epistemologic, fenomene și relații cărora nu le adăuga nici măcar umbra unui numitor comun.
Și pe care nu dorea, în niciun moment, să le valorizeze într-un fel anume.
Ba chiar atrăgea atenția că faptele se pot interpreta și așa, și așa.
Era ca și cum demersul său exegetic despre kabbala atenționa mereu cum că sistematizarea sau coagularea unor sensuri nu face altceva decât să falsifice, deopotrivă, Textul și Lumea.
O asemenea abordare se dovedea și de o înaltă ținută epistemologică, și de una moral-sapiențială.
Trăim prea accentuat într-o lume a interpretărilor pentru a mai fi atenți la ceea ce se scrie/spune.
E de reflectat serios la ce auzim noi, mai bine, Azi: Lumea sau Trăitorii?

P.S. Mulțumiri lui Victor Neumann, organizatorul conferințelor, și lui Sorin Antohi!