O piatră sărbătorită

”Tu ești Petru și pe tine voi zidi biserica mea.”
O frază care îl irita pe Diderot fiindcă el nu putea accepta ca o religie să se sprijine pe un joc de cuvinte.
Dar și o frază care îi suscita admirația lui Joyce din aceleași ludice pricini.
Departe, chiar foarte departe de frivolitatea contemporană, jocul de cuvinte era, în vechime, un semn, o rună, o presimțire a prezenței divinului în manifestare.
Petru, Kephas, în aramaică, pare avea o origine ce așază laolaltă două cuvinte cheie ale Noului Testament: Tată și Fiu.
În ebraică, ”tată” se spune Ab (alef și bet), iar ”fiu” se spune Ben (Ben și Nun).
Alef, bet și nun dau cuvântul Eben, ceea ce, în ebraică, înseamnă chiar ”piatră”.
Gerard Haddad opinează că numele Petru conține, în latență, dogma Trinității. (Les Biblioclastes, Grasset, 1990, p. 25)
La mulți ani!