Ziua Victoriei asupra entomologului japonez

De 9 Mai, am vrut să ma uit la Moloch, poate cel mai neinteresant film al lui Sokurov. Un Hitler caricaturizat, ca şi cum ar fi fost născut, prin cezariană, de un Gepetto cu mustaţă de fag.
Nici nu mi-a plăcut, nici nu am rezistat să îl văd, acum vreo 3 ani, până la capăt.
După cum mă calcă pe nervi şi Inglorious Basterds, un soi de cec în alb acordat unei ştiinţe ce se numeşte cliometrie. (Căutaţi pe net vorba asta cu muză în ea!)
Aşa că am stat în aşteptare şi, până să mă hotărăsc, am ales un cântec (vorba vine!) al lui Jose Feliciano, La Entrada de Bilbao.
Accesaţi site-ul de mai jos pentru a auzi cum se "militarizează" corzile unei ghitare, cum se spune, prin muzică, unei mari naţiuni, Anglia, că nu era nevoie de acel lucru, atunci.
http://www.we7.com/track/La-Entrada-De-Bilbao?trackId=1864214&m=0
Apoi, seara, am revăzut o capodoperă: Femeia nisipurilor.
Un amestec de Kafka, de existenţialism, de antimodernism (Dodeskaden-ul lui Kurosawa e în subsol), de reflecţie despre cum libertatea lui 1 e posibilă doar prin libertatea lui 2.
Îmi pare rău să spun că nu sunt deloc fericit azi: românilor, 9 Mai le-a dăruit exact aceleaşi persoane care, fără motiv, l-au condamnat pe entomologul din filmul lui Toshigahara să evacueze nisipul din groapa unei absurde captivităţi.