Ziua de Broz. Iosip Broz Tito

În Iugoslavia de până în 1980, 25 mai era Ziua Mareșalului.
Spre deosebire de alți lideri politici din comunism, umbra lui Tito e încă destul de caldă, chiar acolo unde te aștepți mai puțin. Așa de pildă, Piața Porumbeilor din Sarajevo oferea, acum 6-7, zeci, sute de insigne sau suveniruri cu Iosip Broz.
De câte ori simt nevoia să aud personajele veacului recent trecut în cronologie, deschid, cu folos, celebra Istorie a lumii moderne a lui Paul Johnson
Și nu mă pot decât amuza citind un mesaj pe care Tito i-l trimitea lui Stalin:
”Dacă nu ne puteți ajuta, măcar nu ne stânjeniți cu sfaturi inutile!”. (p. 438)
Îmi place și un detaliu pe care istoria recentă nu l-a reținut, subliniat cu o tuse adecvată de lord. Atunci când Churchill s-a aflat la Belgrad, în 1953, și a spus că, dacă fostul aliat ar fi atacat, ”vom muri cu voi”, Tito a punctat așa:
”Este un jurământ sacru și pentru noi e suficient. Nu avem nevoie de tratate scrise!” (p. 439)
Sigur că imaginea mea despre Tito e filtrată de aroma din guma de mestecat, de fâșâitul clandestin al discurilor de la sârbi sau de blugii naturalizați grație micului trafic. Iar mai apoi, peste ani, de ”antena de sârbi”.
Când a murit, eram june profesor la Gătaia și citeam Cel mai iubit dintre pământeni.
Iar Popa din Șemlacu Mare - unde aveam 2 ore de franceză pe săptămână - tocmai se întorcea de la sârbi unde vânduse kile de Gerovital și macrame pentru a distribui românilor, fără cădelniță, cartușe fumăcioase de țigări Vikend.