A umbla teleleu tănase

În primul an de facultate am făcut Lingvistică generală cu Profesorul Francisc Kiraly.
Îmi amintesc și acum că, în prima oră de curs, a spus așa, din voleu:
”Numele meu e Kiraly și înseamnă rege. Nu am nevoie de oameni normali în acest amfiteatru. Cine e normal poate să plece.”
Nimeni nu a schițat vreun gest, ceea ce, acum, mi se pare că a fost o asumare tacită a condiției de ”anormal”.
Printre cei care atunci nu au vrut să deranjeze anormalitatea amfiteatrului de boboci s-au aflat colegele mele Sorina Ioanovici (viitoare Jecza) și Florica Pușcaș, care aveau să devină bine cunoscute timișorenilor.
Examenul a însemnat pentru mine, între altele, descoperirea unui mare lingvist și etimolog, stins prea devreme, în 1926: Vasile Bogrea.
Între articolele sale, aveam să aflu că expresia ”a umbla talaleu tănase” are legătură cu un tip de medicină altruistă, creștină.
Mi-am adus aminte de asta ieri, când a fost ziua Sfântului Talaleu, ”sfânt tămăduitor fără de arginți”.
Doctor de criză, cum ar veni.

P.S. DEX-ul zice așa: TELELÉU, -EÁ, telelei, -ele, s.m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nici o treabă. ♢ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelö.