O poezie veche din 1988, cu un ecou din slujba Învierii

ROZAMORFOZA

Într-o bună dimineaţă, florăreasa noastră
a simţit un trandafir sub obraz
ca şi cum floarea ar fi dorit să iasă din trupul tînăr
afară.

Unde te duci laolaltă cu sufletul ei?

Avusesem o noapte senină, aproape fără de vise,
fără vreun gînd desluşit despre ceea ce urmează
sa fie. Şi iarăşi.
Oare cînd va înflori fecioara noastră, rosa perennis,
cu floarea preste carne călcînd?