Despre moda atacurilor mai mult sau mai puțin violete. La începutul secolului trecut.

În ”Dilema Veche” de săptămâna trecută (un pleonasm inerent), D. Mircea Vasilescu descrie cu finețe derizoriul discuțiilor cu privire la ridicola ”flacără violetă” și invocă numele lui Guenon atunci când vine vorba despre necesarele nuanțări cu privire la ”ezoterism”.
E un bun prilej nu doar pentru o asemenea igienă terminologică, ci și pentru a readuce în memoria culturală o formulă ce părea definitiv intrată în cuferele trecutului: ”atacuri psihice”.
Cei ce au frecventat opera lui Guenon, Mihail Avramescu, Mihai Vâlsan sau Vasile Lovinescu își amintesc de corespondența celui dintâi unde descrie o ciudată criză de reumatism din 1932 și o alta, de altă natură, din 1939, povestită lui Evola.
De recitit capitolul Les magiciens noirs, din cartea lui Jean Robin, Rene Guenon. Temoin de la Tradition, pp. 261-284.
Unul dintre magicienii care și-ar fi exercitat maleficiile asupra lui Guenon, Joanny Bricaud, a fost succesorul abatelui Boullan, nemurit de Huysmans în La-bas, sub numele de Johannes.

P.S. Îmi cer scuze pentru absența accentelor. Grafice, evident.