Ce a fost 2009 pentru mine

Întâi de toate, 2009 a fost, pentru mine, anul despărțirii de Petre Stoica.
Un icon al lui, pe sticlă, mă privește, de atunci, pe monitoarea computerului meu.
A fost anul plecării lui Paul Barbăneagră. El, când pleca din Paris, pleca doar la Saint-Augustin, la vreo 30 de kilometri distanță.
2009 a fost anul celor 2 Corei/Coree autohtone: ProBăsescu - AntiBăsescu.
A fost anul-area, ca ins, a lui Cornel Nistorescu, evident tot pentru mine, un ex- mare admirator.
În 2009, m-am făcut prieten la toartă (picior de pahar) cu Domnul Vin Roșu, la Enoteca, unde predă Profesorul Herczeg.
În 2009, i-am cunoscut, prin lemnele lor, pe Aurel Vlad, pe George Zărnescu și pe Ilarion Voinea. Ca și mai vechii mei prieteni, Max Dumitraș și Ștefan Călărășanu, ei tot nimeresc copacii cu rădăcinile-n sus.
În 2009, am fost consilier al unui europarlamentar și, din principiul continuității, am ținut să fiu consilier al comisarului european pentru cercetare. Ministrul Funeriu merita ambele chestii.
Ca inventar nocturn, am bifat 278 de vise color, 136 parțial-color și 86 alb-verde, de primăvară.(A trebuit să dorm mai mult de 365 de nopți fiindcă Realitatea a fost, anul ăsta, chiar penibilă!)