Vreau și eu Certificat de Revoluționar

Vreau Certificat fiindcă, în dimineața lui 22 decembrie 89, am intrat în tipografie cu Ioan Iancu, Ovidiu Guleș și Gheorghe Secheșan, înaintea sinuciderii lui Milea.
Am fost acolo și am pornit la retipărirea Manifestului FDR (Frontului Democratic Român) când cei de la Operă mai erau în balcon. Claudiu Iordache poate depune mărturie că e așa. (După cum poate spune că volumul lui de poeme violent anticeaușist a fost la mine începând cu primăvara aceluiași 89.)
Am văzut, după ora 12, cum veneau telefaxurile de la Agerpres cu scuze penibile, am scris pe poală, cu Gigi Secheșan, articole în primul număr al ziarului ce avea să devină, sub comanda lui George Bălan și a lui Bulza, ”Luptătorul bănățean”.
Vreau să primesc certificat de revoluționar fiindcă am fost la redacția ”Drapelu roșu”, unde se afla Bălan, pentru a protesta împotriva acestui odios nume stalinist și pentru a-i cere lui Bălan să dispună trimiterea muniției de război către soldați.
(Nae Laslău și Ildiko Achimescu se aflau atunci, cu Bălan, în biroul lui tov. Bulza, unde doi jurnaliști maghiari îl intervievau pe primul-secretar. Ca un amănunt, Bălan a acceptat să îl sune pe col. Predonescu pentru a ordona trimiterea muniției de război spre militari, dar nu știu nici azi dacă a fost bine sau nu!)
Poate că nu știți un amănunt de paginație: primul număr din ”Luptătorul bănățean” a apărut în două ediții: una cu Bălan pe pagina 3 și una pe pagina 1.
Din pricina mea, Nelu Păsăroiu și Lazea au paginat articolul trimis de Bulza pe pagina 3.
Eu vreau Certificat de Revoluționar Onorific: fără privilegii, fără nimic.
De Revoluționar Fraier.