De Ziua Republicii

Deşi republicani prin Constituţie (oare şi prin constituţie?), românii încalcă legea fundamentală încă din fragedă pruncie. Copiii habar n-au şi ei acolo de vreo poveste cu fiice de preşedinţi, iar basmele cu feciorii de regi şi împăraţi se bulucesc în minţile lor în cea mai deşănţată propagandă regalistă. Şi asta nu-i tot!
La maturitate, aceloraşi români republicani unele vinuri le amintesc din nou de regalitate şi, dacă Ion Iliescu ar fi fost mai hotărât imediat după 1989, greaua moştenire monarhică nu ar mai fi fost evocată de un gât de Fetească regală. În acelaşi spirit s-ar mai cuveni de urgenţă modificate corespunzător sintagme cum ar fi “împărăţia cerurilor” ,“regina balului”, “alai princiar” şi chiar “Ursus, regele berii din România” etc. etc., fiindcă, se ştie, cuvântul “rege” nu datează la noi din vremuri imemoriale, de când, de pildă, Burebista era managerul dacilor. Ţinând cont de faptul că întreaga ţară traversează o grea perioadă de reformă în care foştii şi actualii guvernanţi şi-au umplut buzunarele regeşte (nu am alt cuvânt!), nu ar strica şi o reformă în jocul aşa-zis de şah în care, de acum înainte, Rege şi Regina să se numească Şefu’ şi Şefa. Ascultaţi şi cum sună : gambitul Şefei!
După cum nu ar strica o aducere în contemporaneitate şi a albinăritului, câtă vreme numitele insecte, ignorând prefacerile moderne din lume, produc pe mai departe după modelul britanic : cu Regina în frunte!
Sigur că nu îmi pun eu prea mari speranţe în toate aceste necesare adecvări lingvistice. Viaţa de fiecare zi arată că, dincolo de cuvinte, mai importante sunt chiar persoanele şi aici lucrurile chiar încep să se complice. Fiindcă presa, probabil sătulă de vedete din popor (din topor), ne bombardează tot mai graţios şi graseiat cu prinţi şi prinţese: Prinţul John Raţiu, Prinţesa Caragea ori Prinţul Paul şi Prinţesa Lia.
Personagiile, adică ipochimenii, sunt, de fapt, o caricatură a ideii de regalitate şi sânge albastru. Prinţul John Raţiu se declara republican convins şi şi-a deschis în România o Academie de manechine. Pragmatismul său ascultă, probabil, de un celebru calambur interbelic : “Domnişoară, mijlocul dvs. scuză toate scopurile!”
Ultimul, Prinţul Paul, autointitulat “de România”, după ce a fost folosit de regimul Iliescu pentru a-l discredita pe Regele Mihai, s-a hotărât, prin 2004, să candideze la fotoliul de Primar general al Capitalei.
Fiindcă are din naştere vocaţie de horticultor, fiind nepotul din flori al regelui Carol al II-lea, eu l-aş fi sfătuit, atunci, să candideze mai degrabă pentru Primăria Timişoarei.
Sub sloganul: “Un prinţ din flori pentru oraşul florilor!”