Ca să nu ne fie Crăciunul prea smerit în stomac

Mă duc la Ada Milea, din care citez cu voia autoarei :
„Ninge-aşa frumos afară/Lumea s-a închis în casă/ Şi înfiptă în mâncare e mai grasă, mai frumoasă/Ding, ding, ding,/Ding, ding, ding/Copilaşii unsuroşi se strecoară-n aşternuturi/Şi cu poftă de sub unghii clănţăne şi-nghit rebuturi/Iar părinţii se îmbată, sorb cu poftă din pocale/Sfâşie cu dinţii lacomi bucăţi din fostele-animale/Şi se simt mai buni şi veseli pentru că e sărbătoare/ Fericirea lor depinde/Ding, ding, ding, doar de mâncare/Moş Crăciun cu-n sac de daruri trece-ngândurat pe-afară/O familie de sărmani l-a răpit şi îl prepară/Iar acum cu bucurie vă anunţ: lumea-i mai bună/Suntem toţi în farfurie/Ding, ding, ding/Poftă bună!”