Poate că, în islam, tenisul feminin e un fel de canibalism vegetal

Pe ecranele Samsung disting perfect nuanțe din transpirația surorilor Williams, iar difuzoarele scuipă icnete de locomotivă în rut.
Picioarele goale, atletice, sânii și fesele bombate ale unor gigantice zeități africane contrastează, ca într-un film interzis democrațiilor sub 18 ani, cu fundalul unei civilizații strânse, pentru femei, sub fileul de feregea.
Nici nu știu ce să admir la acest minunat dezacord: privirile absente ale șeicilor sau mirarea caucaziană a unui cuplu de bătrâni în fața acestui duo de jazz recent eliberat din sclavia gravitației.
Cântând din voce și la coardele Wilson în, deja, semiluna noiembrie.