Sfârșitul Bărăganului la Muzeul de Artă din Timișoara

Ieri, adică marți, a fost o zi de regăsire pentru Muzeul de Artă din Timișoara.
80 de lucrări din depozitele muzeului au ieșit la lumina ochilor, cum se spune.
Câteva, după fix 33 de ani, majoritatea - pentru prima oară.
Aman, Tătărescu, Grigorescu, Luchian, Pallady, Șirato, Țuculescu, Tonitza, Iser.
Dacă memoria nu mă înșală, Meninele lui Velasquez au stat peste 70 de ani undeva doar pentru a fi privite de ochii regelui Spaniei.
Cei mai învechiți în ani își amintesc un straniu și îndelung exil interior al Secției de Artă de l mijlocul anilor 70: fiindcă Fix Acea Clădire urma să fie casa lui Ceaușescu la Timișoara, muzeul s-a închis de pe o zi pe alta.
De sub o zi sub alta.
Cu picturile, cu arta trimisă sub lacăt.
Acesta a fost Bărăganul picturii românești la Timișoara sub ceaușism.
Poate și fiindcă, la subsol, e neapărat de văzut o comemorare obligatorie: Țăranii și comunismul.
O expoziție gândită de Fundația Academia Civică, Memorialul Victimelor Comunismului și Centrul Național de Studii asupra comunismului, în colaborare cu Asociația Foștilor Deținuți Politici Timișoara și Memorialul Revoluției.
Cu mulțumiri Doamnei Ana Blandiana și Domnului Romulus Rusan!