O reîntâlnire a lui Petre Stoica la Muzeul de Artă

Acum câteva luni, Doamna Profesor Alexandra Titu mi-a propus o lansare de carte aparte. Un pictor român născut la Paris, cu studii la celebra școală Julian, redutabil problemist în șah. Cartea, jumătate în franceză, jumătate în română, îi aparține lui Radu Drăgoescu, un nume despre care nu auzisem.
Atunci când a venit momentul, adică la începutul lui octombrie, am stabilit să facem lansarea în vinerea care tocmai a trecut.
La începutul săptămânii trecute, am vorbit cu fiica autorului, Doamna Șerbana Drăgoescu, și, în confuzia mareelor de lansări editoriale, am uitat că programasem evenimentul chiar pentru vineri. Așa că Doamna Șerbana Drăgoescu a socotit că era un fel de refuz amabil. Norocul meu a fost că am sunat-o pe Doamna Titu și am reparat neînțelegerea. Așa că ne-am văzut față în față și am stabilit ultimele detalii.
Apoi a urmat surpriza.
Înainte de plecare, Doamna Drăgoescu m-a întrebat cine e bărbatul de pe monitorul computerului meu. I-am răspuns ca și cum le-aș fi făcut cunoștință: Petre Stoica.
De unde să știu că Petre Stoica a iubit-o și că i-a dedicat un ciclu de poeme?
În 1975, Petre Stoica a scris 11 elegii pentru tapiseriile Șerbanei, recitate la vernisajul expoziției de Ovidiu Iuliu Moldovan.
O să primesc poeziile și banda magnetică de atunci!