Cel mai mare export al Timișoarei din anii 80 încoace

Pe Herta Muller nu am cunoscut-o în anii 75-79, când am făcut Filologia la Timișoara.
Eram apropiat de William Totok, unul dintre membrii Aktionsgruppe.
Willi tocmai ieșise din închisoare și își continua studiile. Îl știam de dinainte de facultate, fiindcă era din Comloșu Mare unde îmi petreceam vacanțele la bunici.
Nemții din Aktionsgruppe erau social-democrați și citeau mult marxism, ceea ce pe mine nu mă prea atrăgea. Brecht mi se părea didactic, Lukacs - mult prea marxizant: eu eram dăruit total estetismului, poate și din lașitate.
Cu toate astea, Herta, Willi, Richard Wagner, Lippet, Fraundorfer sau Rolf Bossert erau scriitorii din jurul fostului grup pe care îi admiram mai ales pentru curajul lor.
Ca și Herta Muller, toți ceilalți au fost hăituiți de Securitate, unii chiar bătuți.
În ciuda protestelor lui Berwanger, omul forte al partidului așezat în fruntea culturii germane din Banat.
La începutul anilor 80, aflasem de la Vighi că Herta Muller fusese exilată la o întreprindere din Timișoara, ca muncitoare necalificată.
Am citit azi că se numește Tehnometal.
Nu știu cum stătea Tehnometalul cu exportul atunci.
Astăzi, în postcomunismul postmortem, Tehnometalul a încheiat cea mai reușită operațiune de export: una bucată scriitoare, la aproape un milion de euro Nobel.

PS Sunt mândru că o timișoreancă atât de șvăboaică și rectilinie a intrat definitiv în istoria literaturii universale!