Despre românul plastilinic

Vorba lui Romoșan, la întrebarea ”de ce n-ați clarificat zvonurile care sau vehiculat cum că ați fost 'omul Securității'”: ”lumea românească nu este aptă ca să afle multele adevăruri grave de dinainte”. Adică încă suntem tâmpiți. Măi să fie! Chiar așa să fie! Chiar așa de infantili, creduli, plastilinici să fi rămas? Eu zic că dimpotrivă: că tocmai din cauza aburelilor demențiale și a haosului prea bine organizat am ajuns familiari cu paranoia, conspiraționismul, schizoidia și balul fantomelor, încât absolut orice oroare, inversiune, șoc mental, contorsiune și nod de paradoxuri ajunge să coincidă cu firescul. Oare la noi chiar s-ar mai putea mira cineva de ceva?!?”
(Dan C. Mihăilescu, Din contextele unui verb securistic: a colabora (II), în Idei în Dialog, nr. 9, 2009)