marți, septembrie 15, 2009
marcel tolcea
Luni, ședință de Catedră. Conform uzanțelor, aflăm dacă suntem pe plus sau pe minus. În funcție de studenții plătitori de taxe sau nu.
Ufff, suntem fericiți: avem excedent. Sunt studenți puțini la Biblioteconomie și Filosofie, dar la Relații Publice și Jurnalism avem din belșug.
Păi vedeți, taman aici e buba!
Învățământul universitar e un bussines.
Zootehnie și mezelărie instant.
În viziunea românească, studentul e o oaie de la care luăm lână, lapte, brânză și carne, dacă se poate. (Am mai scris asta!)
Nimeni nu ne întreabă ce știe oaia noastră după 3 sau 5 ani.
Ce să mai pici, ce să mai fi exigent, turma trebuie să treacă.
În 2-3 ani, profesorii vor merge pe la domiciliile studenților cu vitamine și medicamente pentru a nu ne pierde clienții.
marți, 15 septembrie 2009
Cum stă treaba cu reforma școlii. La mine în Catedră!
7 comentarii:
ar fi fain sa avem un loc de munca dupa facultate sau cel putin, sansa unuia in domeniul in care am terminat! cred ca nu am mai avea nevoie de vitamine
Nu, nu poţi cere societăţii să-ţi asigure un loc de muncă după terminarea facultăţii! Suntem, nu-i aşa, în capitalism.
Dar îmi amintesc ce “triere” se făcea înainte, în pragurile facultăţilor! Nu sunt nici pe departe nostalgică, dar îmi pare că o instituţie de învăţământ care se respectă, care ţine la blazonul său, ar trebui să-şi selecţioneze studenţii. Cum apare ca, într-o împrejurare sau alta, discutând cu o persoană despre care constaţi că e semianalfabetă, aceasta să-ţi spună: “sunt student la…” Hai, să fim sinceri: câţi dintre noi nu am trăit astfel de momente?! Toţi aceştia sunt admişi în facultăţi în calitate de “contribuaili”. Doar că, din păcate, tot în această calitate trec prin facultăţi şi chiar le şi termină, din păcate!
Analfabeţi cu diplome. Oricum, diploma nu are nicio valoare. Contează doar ce ştii. Aşadar, măcar la ieşirea din facultate să se facă o triere. Dar, din păcate, nici măcar atunci nu se face, deoarece “relaţiile” continuă, în bună măsură, să aşeze oamenii acolo unde nu le este locul.
De aceea ţi-e teamă să mergi la medic, de aceea tremuri să vezi la ce clasă “a nimerit” ţâncul tău care face primii paşi în lumea literelor, de aceea ţi-e teamă că nu vei găsi dreptatea acolo unde o cauţi…
Toţi aceşti “de aceea” se mişcă într-un cerc vicios. Trebuie, totuşi, să găsim un capăt (!) acestui cerc. Cât e el de cerc, tot cu “un punct” a început.
Iar mie acest punct îmi pare a fi învăţământul. Nu aş lăsa la catedră personae care au doar o diplomă (despre care spuneam mai sus că nu valorează nimic!) ci aş aştepta rezultate în activitatea sa. Apoi, foarte important, aş tria cu tot felul de examene pe cei ce urmează o formă de învăţământ (alta decât cele obligatorii), paralel cu reducerea drastică a locurilor din aceste instituţii, tot după rezultatele obţinute.
Se spune că e mai greu cu practica. Totuşi, merită să încercăm! Pentru că uitându-ne înapoi, în istorie, este evident că lipsa de educaţie a făcut ca omul să se comporte ca o turmă de animale.
Aşadar, să dăm dascălilor ce li se cuvine. Dar numai dacă li se cuvine.
-am încercat să postez de câteva ori; sper să nu apară de tot atâtea... :)
oh, scuze!
"contribuabili"
"persoane"
"activitatea lor"
M-am străduit mai mult cu postarea decât cu scrisul. :(
Se pare că nu e voie fără "carte de vizită"...
Mulţumesc că m-aţi primit pe aici. :)
O addenda s-ar cuveni la postarea mea, fiindcă tonul ei pare un diagnostic negativ absolut: studenții foarte buni sunt tot mai buni, iar cei slabi, tot mai slabi. Cantitatea de inteligență pe cap de student nu cred că e în scădere. Vârfurile nu se mai văd din cauza aglomerației.
Mă tem că şi eu am fost prea categorică. Îmi cer scuze. Nu asta am vrut.
Sigur, nu e totul atât de negru chiar dacă, uneori, mi-e mai greu să rezonez cu „tânăra generaţie”.
Eu fac eforturi în acest sens (am doi copii studenţi).
Aşadar, fac eforturi să înţeleg valorile la care această generaţie se raportează. Sigur că nu are rost să-i impunem valorile la care ne raportam noi când eram la vârsta începuturilor. Sau eu, ca să mă refer doar la mine. Nu vom reuşi nici chiar dacă aceste valori poartă nume de genii.
Oricum, sunt frumoşi tinerii noştri. Iar dumneavoastră ştiţi asta cel mai bine: trăiţi în mijlocul lor. Ca atare vă este mai uşor să rezonaţi. Cred...
Îmi cer scuze că „am dat buzna” aici. De regulă doar citesc şi trec mai departe.
Mulţumesc, domnule Marcel Tolcea.
Poate că oaia nu vrea să ştie nimic după 3 sau 5 ani.
Important e sa iasa la numaratoare...
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.