Concediu și vacanță, din nou, din vechi

”Vacanță” și ”concediu” sunt două cuvinte relativ recente. Până în secolul al XIX-lea, cuvântul vacanță se referea doar la perioada în care școlile, universitățile și tribunalele erau închise, libere, vacante.
Dar vacanță și concediu nu sunt doar cuvinte recente, ci, mai ales, realități recente. Pentru omul modern, vacanța înseamnă plecări spre locuri îndepartate, stațiuni, divertisment, într-un cuvânt turism.
Iar ceea ce astăzi lumea modernă numește turism, omul religios a numit pelerinaj. Evident, pelerinajul era strâns legat de religie. Pelerinajul, de fapt, însemna o călătorie la locuri încărcate cu semnificație religioasă ori încarcate cu o energie aparte.
Creștinul mergea în pelerinaj la Sfântul mormânt, musulmanul la Mecca s.a.m.d. Pentru că majoritatea creștinilor, de pildă, nu își putea permite un drum la Sfântul Mormânt, catedralele aveau desenate pe paviment adevărate labirinturi, iar parcurgerea lor însemna, simbolic, înfăptuirea pelerinajului.
Astăzi, singura relație dintre credință și turism este că, atunci când pleci de acasă, te rogi să nu te țină ore în sir la vamă, să nu apară vreo greva prin aeroporturi. Sau, dacă pleci în Grecia, te rogi ca stelele hotelurilor din ofertă să nu le cuprindă și pe cele de pe bolta nopții senine.
Ca fenomen al dreptului muncii, concediul a apărut nu mai devreme de secolul al XIX-lea, fiind legat de clasa funcționarilor și a muncitorilor. După cum probabil ca ați dedus deja, nici sclavii, nici țăranii Evului mediu nu au prea avut concedii sau vacanțe. Singurul lor concediu erau zilele de duminică și sărbătorile.
În lumea aristocrației, atunci când cineva superior ca rang vroia să termine întrevederea te concedia, adica îți dădea voie să te retragi, să pleci. ”A concedia” s-a pastrat și în lumea de azi, dar mai are un cu totul alt tâlc atunci când esti concediat de la o firmă sau de la o instituție. În limba româna a veacului al XIX-lea, concediu desemna actul prin care un chiriaș sau un prorpietar declara încetarea șederii într-o locuință.
Trimit în concediu cuvântul concediu și revin la vacanță, fiindca, în mediul universitar, găsim o vacanță interesanta: vacanța sabațică. Conceptul de vacanță sabațică au apărut în mediul universitar. Tot la șapte ani, cadrele universitare din Occident se retrag din activitățile obișnuite pentru o perioadă de șase luni sau un an și se dedică cercetării.
Termenul „sabațic” vine din ebraicul „Sabbath”, ziua în care Domnul Creației s-a odihnit. În tradiția iudaică, anul sabbathic sau anul renunțării, al iertării, al odihnei, se celebra o dată la șapte ani. Tot în al 7-lea an ogoarele nu se cultivau și toate datoriile erau uitate.
Daca v-ați reîntors recent din concediu la muncă, nu fiți triști!
Nu uitați că munca a făcut un lucru minunat: jazzul!