Media ne înmormântează cu mortul, Banul strânge banii din asta!

De câte ori moare câte vre O sau vre Un Vizibil, omenirea se pune pe un bocit atât de intens încât lacrimile virtuale ajung să ne igrasieze și virtualii chiloței de pe Internet.
E de bon ton să îți sufli nasul a doliu pentru Lady Di, Michael Jackson sau cine-o fi.
Odată cu acest gest de cucernicie globală, intri în marele cor al evaluatorilor cioclizanți, unde participarea te propulsează brusc la braț cu defunctul/defuncta.
După modelul chinezesc, admiratorii sfâșiați la maieu, bluză, palton (în funcție de climă!) ar trebui înmormântați alături de Regretat(ă).
Asta mai ales ca să descopere că nu au nimic în comun cu Plecata/ul în afara unei dependențe bine injectate de media.
Care, asemenea bocitoarelor profesioniste din vechime, INTERPRETEAZĂ de minune partitura regretului.
Cu ce scop?
O Doamne, ce industrie și ce profit ies din moartea celebrităților!
Incomparabil mai mult decât din viața eșuată în banalitatea cotidiană.
Înțelegeți acum că vreau să vă spun că Banul omoară ”în virtutea” banilor mulți.