O durere în spate

În 14 iunie 1990, Nicu Țăranu m-a luat de acasă pentru a merge să le vorbim și noi celor din Piața Operei.
Timișoara fierbea după ce, în 13 iunie, o țară întreagă a văzut la Televiziunea Română Liberă hoardele de mineri.
A vorbit Nicu, a urmat Emil Reus, apoi eu.
Iliescu și Chițac erau cei mai huiduiți de ”golanii” Timișoarei.
Am plecat, după vreo 2 ore, cu Nicu, spre casă.
În spatele Castelului Huniade, a apărut, ca din senin, un ins cu o scândură în mână. Venea în fugă spre noi.
Am zbughit-o la fugă însă eu am pupat cu spatele din esența lemnului, așa, in extremis.
Din păcate ne doare în spate pe toți că, de pildă, Ion Iliescu și toți cei ce au condus Mineriada sunt încă liberi!