Românii, între Sodoma şi Govora

Ieri s-a confruntat homosexualitatea cu heterosexualitatea.
Spre deosebire de alţi ani, BOR a fost mult mai precaută.
Cum bine ştiţi, femeia nu prea are presă bună în creştinism, de fapt în religiile revelate.
E şi sursa concupiscenţei, a luxurei, ceea ce l-a determinat pe Dali să îşi imagineze Ispitirea Sf. Anton sub forma unor femei siliconate avant la lettre, ce stau cocoţate pe baldachinele unor elefanţi cu picioare de contemporane fotomodele anorexice.
Că veni vorba despre sexul frumos, la români, nu prea am zărit femei homo să îşi susţină cauza cu vehemenţa unor bărbaţi homosexuali de diverse coloraturi.
Ceea ce arată că lesbianismul e încă alcovizat. Sau poate discretizat şi de alte motive, mai profitabile.
Cât despre marşurile şi contramarşurile cu pricina, mi-am amintit, cu o oarecare mândrie naţională, de faimosul film Milk şi de problemele societăţii americane din anii 70-80.
Când homosexualii erau bătuţi, asasinaţi, persecutaţi de toxinele unei societăţi asfixiate într-un moralism neoprotestant.
(În treacăt fie spus, Milk mi se pare un film scrâşnit şi lipsit de tremelo interior, despre un lider politic gay interpretat pofticios de Sean Penn.)
Experienţa românească şi din acest domeniu arată că la noi pilda cetăţilor Sodoma şi Gomora se transformă, turistic, în pilda cetăţilor Sodoma şi Govora.
Poate că mă înşel, dar cred că homosexualismul seamănă, din faţă, cu patriotismul.
Are farmec doar câtă vreme se exprimă cu discreţie şi se banalizează de îndată ce începe să fie răcnit(ă) şi profesat(ă).

PS Poate că mulţi dintre noi, bărbații, suntem homosexuali şi nu ştim! Homosexuali perverşi, fireşte, fiindcă ne plac femeile!